Dumicat
Dumicat, substantiv
Sinonime: gură, îmbucătură, înghiţitură, muşcătură.  
 
Dumicătură
Dumicătură, substantiv (învechit)
Sinonime: dumicare, dumicat, (regional) îmbucătură, (variantă) dimicătură.  
 

Îmbucătură
Îmbucătură, substantiv feminin
Sinonime: înghiţitură, dumicat.  
 
Muşcătură
Muşcătură, substantiv
Sinonime: gură, îmbucătură, înghițitură, (popular) dumicat, (prin Transilvania) bușcă; înțepătură, usturime; (botanică) muşcată.  
 
Dumicare
Dumicare, substantiv
Sinonime: fărâmițare, măcinare, savurare, (învechit și popular) ciopârțire, (învechit și regional) nimicire, (învechit și regional) rănire, (învechit și regional) zdrobire, (învechit) dumicătură, (popular) dumicat, (regional) îmbucătură, (variantă) dimicare.  
 
Dumicuș
Dumicuș, substantiv (regional)
Sinonime: dumicat, îmbucătură, (învechit) dumicătură.  
 
Dimicătură
Dimicătură, substantiv (învechit)
Sinonime: dumicare, dumicat, (învechit) dumicătură, (regional) îmbucătură.  
 
 


Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

RSS


Meniu
Dictoo.eu
Dictoo.eu
Dictoo
Dicționar