Despărţi, verb
Sinonime:
a (se) desprinde, a (se) detaşa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa, a răzleţi, a divorţa, (învechit şi regional) a despreuna, (învechit) a dezuni, (rar) a (se) segrega, (învechit şi popular) a (se) deosebi, a (se) osebi, a (se) descompune, a (se) desface, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcătui, a compartimenta; a dezbina, a învrăjbi.
Despărțiciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
bifurcare, clasificare, deosebire, desfacere, despărțire, despărțit, despărțitură, despicare, divorț, împărțire, rupere, (figurat) învrăjbire, (învechit) despărțeală, (învechit) despărțenie, (învechit) parte, (învechit) subdiviziune.
Despărţimânt, substantiv
Sinonime:
căsuţă, compartiment, despărţire, despărţitură.
Despărţire, substantiv feminin
Sinonime:
delimitare, răzleţire, hotărnicire; îndepărtare, distanţare, înstrăinare; separare, divorţ; desprindere, detaşare, izolare, separaţie, (învechit) dezunire, (rar) segregare, segregaţie, descompunere, desfacere, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, (rar) dezalcătuire, compartiment; circă, circumscripţie, secţie.
Despărţit, adjectiv
Sinonime:
răzleţit, divorţat, separat; deosebit, dezbinat, diferit, divers, felurit, învrăjbit, variat.
Despărţitor, adjectiv
Sinonime:
izolator, separator.
Despărţitură, substantiv feminin Sinonime:
ramificaţie, subdiviziune, parte, felie.
Bifurca, verb Sinonime:
a se despărţi, a se desface, a se scinda, a se împărți, a se diviza.
Bifurcaţie, substantiv feminin Sinonime:
bifurcare, despărţire, desfacere, scindare, separație, separare, diviziune; branșă; bretea; intersecție.
Boxă, substantiv feminin Sinonime:
compartiment, despărțitură; ladă, cutie; incintă acustică. Boxa, verb
Sinonime:
(sport) (rar) a pugila.
Caza, verb Sinonime:
a găzdui, a instala, a încartirui. Caza, substantiv
Sinonime:
comitat, district. Cază, substantiv
Sinonime:
căsuţă, compartiment, despărţire, despărţitură.
Cerne, verb Sinonime:
a alege, a discerne, a despărţi, a elimina; a ploua mărunt, a bura, a burniţa, a ţârâi.
Coloană, substantiv
Sinonime:
stâlp, cariatidă, (învechit) columnă; rubrică, despărțitură; șir, rând, serie, (popular) şirag, (învechit) stol; convoi, vârtej; (anatomie) (coloană vertebrală) şira spinării, (regional) şira spatelor, (învechit) greabănul spinării, osul spinării; (cinema) (coloană sonoră) pistă sonoră; (coloană de extracţie) ţeavă de extracţie; (coloană de sinteză) reactor catalitic; (coloană de marș) grup de oameni.
Compartiment, substantiv neutru
Sinonime:
căsuţă, despărţire, despărţitură, (învechit) despărţământ, (franţuzism învechit) cază; (învechit) cupeu; sferă, domeniu, sector, secţie.
Demarca, verb Sinonime:
a delimita, a hotărnici, a despărţi, a separa.
Demarcaţie, substantiv feminin Sinonime:
despărţire, delimitare, separare; precizare, fixare.
Deosebi, verb
Sinonime:
a recunoaşte, a distinge, a identifica, (învechit, regional) a deschilini; a (se) remarca, a se evidenţia, a excela, a desluşi, a diferenţia, a discerne, a discrimina, (învechit şi popular) a osebi, (figurat) a cerne, a diferi; a despărţi, a izola, a separa.
Deosebi, adverb
Sinonime:
aparte, deosebit, separat.
Descompune, verb
Sinonime:
a (se) altera, a (se) decompoza, a (se) desface, a (se) despărți, a (se) destrăma, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) putregăi, a (se) râncezi, a (se) scinda, a (se) separa, a dezmembra, a fermenta, a putrezi, a se acri, a se împuți, a se înăcri, a se strica, (figurat) a se contracta, (figurat) a se crispa, (învechit și regional) a se sărbezi, (învechit și regional) a se sminti, (prin Banat) a se pâșcăvi, (prin Transilvania) a se scoace, (rar) a (se) dezalcătui, (rar) a (se) putrefia, (regional) a se mocni, (regional) a se zeri.
Despica, verb
Sinonime:
a (se) crăpa, a spinteca, a despărţi, a separa, a desface, a sparge, a tăia, (regional) a sfărâma, a (se) deschide, a străbate.
Desprinde, verb
Sinonime:
a deduce, a despărţi, a detaşa, a dezlega, a dezlipi, a disloca, a distinge, a însemna, a presupune, a reieşi, a rezulta, a scăpa, a se elibera, a se libera, a separa, a urma, a (se) decroşa, a (se) desface, a (se) scoate.
Detaşa, verb
Sinonime:
a desprinde, a desface, a dezlipi, a despărţi, a izola; a deplasa, a muta, a schimba; a se distanţa.
Dezbina, verb Sinonime:
a desface, a dezuni; a despărţi, a separa, a pune în conflict, a învrăjbi.
Dezlipi, verb
Sinonime:
a detaşa, a despărţi, a (se) desface, a (se) desprinde, a (se) depărta, a (se) îndepărta.
Disocia, verb
Sinonime:
a distinge, a discerne, a deosebi; a despărţi, a separa, a desprinde, a disjunge.
Diviza, verb
Sinonime:
a împărţi, a divide, a scinda, a fragmenta; a despărţi, a dezbina, a segmenta; a fisiona.
Diviziune, substantiv feminin
Sinonime:
împărţire, fragmentare, separare, scindare, despărţire, secţiune, gradaţie; (biologie) (diviziune directă) amitoză.
Felurit (felurită), adjectiv
Sinonime:
amestecat, deosebit, diferit, divers, eterogen, împestrițat, neasemănător, pestriţ, variat, (învechit și popular) osebit, (învechit) despărțit, (învechit) variu, (regional) feliurit, (regional) mistreț.
Fractura, verb
Sinonime:
a frânge, a rupe, a zdrobi. Fractură, substantiv
Sinonime:
ruptură, (popular) frântură; (la figurat) despărțire; casură; falie.
Izola, verb Sinonime:
a despărţi, a detaşa, a separa; a se retrage, a se îndepărta, a trăi ca un călugăr.
Izolat (izolată), adjectiv Sinonime:
despărţit, separat, îndepărtat, detaşat; retras, singuratic, solitar, răzleţ; dosnic, ascuns, ferit.
Împărţi, verb Sinonime:
a diviza, a fragmenta, a desface, a despărţi, a separa; a distribui, a repartiza, a da; a răspândi, a risipi, a împrăştia.
Lipsi, verb
Sinonime:
a absenta, a codi, a despărți, a dezerta, a dispărea, a ezita, a frustra, a fugi, a nu fi, a nu se găsi, a nu se prezenta, a nu-i trebui, a părăsi, a pregeta, a renunța la, a scoate, a se dispensa, a se priva de, a separa, a suprima, a șovăi, (figurat) a văduvi, (învechit) a se lăsa de, (învechit) a slăbi.
Paravan, substantiv neutru Sinonime:
perete, despărţire; adăpost, camuflaj; (figurat) alibi, pretext, acoperire.
Ramificaţie, substantiv feminin
Sinonime:
arborizație, branșă, braţ, despărțitură, diviziune, parte, prelungire, ramificare, ramură, schimbător de cale, subdiviziune, subîmpărțire, tranșă, tronson, (chimie) catenă laterală, (învechit) ramificațiune.
Schismă, substantiv feminin
Sinonime:
despărţire, dezbinare, disidență, donatism, erezie, eterodoxie, ruptură, sacrilegiu, sciziune, secesiune, separație, (figurat) neînţelegere.
Scinda, verb Sinonime:
a despărţi, a fracționa, a separa, a subdiviza.
Sciziune, substantiv feminin Sinonime:
despărţire, ruptură, fracţionare, divizare, dezbinare, scizionare.
Secesiune, substantiv feminin Sinonime:
separare, despărţire, izolare.
Separa, verb Sinonime:
a despărţi, a desface, a desprinde, a izola, a detaşa, a dezmembra, a disloca, a divide, a diviza, a tăia, a fracţiona, a împărţi, a fragmenta, a secţiona.
Separat (separată), adjectiv Sinonime:
despărţit, izolat, rupt de (ceva), desprins, detaşat, dislocat; în parte, unilateral, distinct, diferenţiat.
Separaţie, substantiv feminin Sinonime:
despărţire, desfacere, izolare, desprindere, detaşare, dislocare, fragmentare, secţionare, tăiere; diferenţiere, distincţie, discriminare.
Smulge, verb Sinonime:
a trage, a scoate, a desprinde; (figurat) a obţine, a lua; a despărţi, a dezlipi.
Tăia, verb Sinonime:
a despărţi, a separa, a împărţi; a despica; a suprima, a scoate, a elimina; a brăzda, a tatua, a vărga; a săpa, a sculpta; (figurat) a croi; a străbate, a traversa, a trece; (reflexiv) a se întretăia; (reflexiv) a se destrăma, a se rupe; (reflexiv) a se coagula, a se brânzi; (tranzitiv şi reflexiv) a (se) spinteca, a se omorî, a se ucide; a tunde, a micşora, a reteza, a scurta.
Trunchia, verb Sinonime:
a ciunti, a tăia, a reteza, a mutila, a despărţi, a fragmenta.
Variat (variată), adjectiv
Sinonime:
amestecat, deosebit, diferit, divers, felurit, pitoresc, variu, (botanică) heteroid, (învechit şi popular) osebit, (învechit) despărţit.
Bifurcat, adjectiv
Sinonime:
despărțit, furcifer, (popular) încrăcit, (popular) înfurcit.
Căsuță, substantiv
Sinonime:
bucătărie, casă (mică), cămăruță, căscioară, căsciorea, căsișoară, căsucă, căsuică, căsuie, căsulie, căsușoară, compartiment, cutie de chibrituri, despărțire, despărțitură, (franțuzism învechit) cază, (învechit) despărțimânt, (regional) căscioriță, (regional) căsuliță, (regional) cășiță, (regional) căștorauă.
Descompunere, substantiv
Sinonime:
desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire; putrefacţie, alterare, râncezire; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, dezmembrare, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune.
Despărţenie, substantiv
Sinonime:
despărţire, divorţ, separare, separaţie.
Desperecheat, adjectiv
Sinonime:
despărțit, separat, izolat, descompletat, disparat, stingher.
Despreuna, verb
Sinonime:
a despărţi, a separa.
Desprindere, substantiv
Sinonime:
despărţire, dezlipire, scoatere, desfacere, dislocare; (tehnică) decroşare.
Detaşare, substantiv
Sinonime:
desfacere, desprindere, dezlipire; despărţire, separaţie; dezinteresare, indiferență, insensibilitate, nepăsare.
Dezalcătuire, substantiv
Sinonime:
descompunere, desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare.
Dezalcătui, verb
Sinonime:
a descompune, a desface, a despărţi, a divide, a fracţiona, a împărţi, a scinda.
Dezuni, verb
Sinonime:
a (se) desface, a (se) dezlipi, a (se) separa, a (se) dezbina, a (se) învrăjbi, a despărţi.
Dezunire, substantiv
Sinonime:
animozitate, ceartă, conflict, despărţire, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, separare, vrajbă, zâzanie.
Disjunct, adjectiv
Sinonime:
disjunctiv, despărțit, separat.
Divorţ, substantiv
Sinonime:
despărţire, dezacord, nepotrivire, repudiere, ruptură, separare, separaţie; (învechit) divorciu, divors, divorția, divorțium; (popular) despărţenie, (regional) dihorț.
Divorţa, verb
Sinonime:
a (se) despărţi, a (se) separa, (învechit) a (se) împărţi, a (se) rupe.
Divorţat, adjectiv
Sinonime:
despărţit, (învechit) împărţit, separat.
Disjuncție, substantiv
Sinonime:
bifurcație, excludere reciprocă, despărțire, diviziune, divorț, sciziune, separare; diastază; asindent, asindeton; conectiv.
Staccato, adverb
Sinonime:
(muzică) sacadat, separat, despărțit.
Loje (loji), substantiv
Sinonime:
despărțitură, compartiment, (variantă) lojă.
Lojă, substantiv
Sinonime:
avanscenă, benoar, boxă, cameră, cavitate, celulă, compartiment, cușcă, despărțitură, loc, stal, (învechit) palc, (locuţiune) (lojă masonică) asociație de francmasoni.
Izolator, adjectiv
Sinonime:
despărţitor, dielectric, izolant.
Separator, adjectiv
Sinonime:
despărţitor, izolator.
Litrosi, verb
Sinonime:
(popular) a despărți, a distruge, a elibera, a face să dispară, a nimici, a potopi, a prăpădi, a pune în libertate, a salva, a scăpa, a scutura, a separa, a sfărâma, a zdrobi, a zvânta, (învechit) a alitrosi; (figurat) a fura, a mătrăși.
Scisiune, substantiv
Sinonime:
(învechit) despărțire, dezbinare, disidență, schizmă, sciziune.
Cloison, substantiv
Sinonime:
cloazon, despărțire, diafragmă, diviziune, ecran, membrană, menisc, perete despărțitor subțire, separare, separație.
Disociativ, adjectiv
Sinonime:
despărțitor, separator.
Secţie, substantiv
Sinonime:
arondisment, atelier, branșă, brigadă, capitol, celulă, circă, circumscripție, comisariat, compartiment, cvartal, district, diviziune, falangă, grupă, local, miliție, poliție, raion, ramificare, ramură, sală, secțiune, subdiviziune, subfilială, subunitate, trupă, unitate, (învechit) despărțire.
Înfurcit, adjectiv (învechit și popular)
Sinonime:
bifurcat, crăcănat, crestat, despărțit, (variantă) înfurcat.
Înfurcit, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
crestare, înfurcire, (figurat) ceartă, (figurat) încăierare, (variantă) înfurcat.
Dezbătare, substantiv
Sinonime:
clarificare, despărțire, dezbătat, hotărâre, lecuire, limpezire, trezire.
Divorțare, substantiv
Sinonime:
despărțire.
Spațiere, substantiv
Sinonime:
depărtare, despărțire, distanțare, distanțiere, îndepărtare, rărire.
Desparte, verb
Sinonime:
a (se) despărți, (învechit) a (se) desperți, (învechit) a (se) dispărți.
Despreunat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
(învechit) desfăcut, (învechit) dezîmpreunat, (popular) despărțit. Despreunat, substantiv (învechit)
Sinonime:
(învechit) despreunare, (învechit) dezîmpreunat, (popular) despărțire.
Despreunare, substantiv (popular)
Sinonime:
(învechit și popular) despărțire, (învechit) despreunat, (învechit) dezîmpreunare.
Repudiere, substantiv
Sinonime:
abandon, despărțire, divorț, rejet, renegare, renunțare, respingere, ruptură.
Izolare, substantiv
Sinonime:
despărțire, desprindere, detașare, individualizare, izolat, izolație, retragere, segregare, segregație, separare, separatism, separație, singularizare, singurătate, (figurat) schimnicie, (figurat) sihăstrie, (livresc) solitudine, (rar) însingurare.
Sept, substantiv
Sinonime:
(anatomie) cloazon, cloison, perete despărțitor.
Răzori, verb
Sinonime:
a delimita, a despărți, a hotărnici, a învecina, a mărgini, a se megieși, (figurat) a chenărui, (figurat) a tivi.
Răntui, verb (regional)
Sinonime:
a (se) strica, a deranja, a despărți, a face dezordine, a împrăștia, a răscoli, a răvăși, a separa, a smuci, a smulge, a trage, a zăpăci, (regional) a rântoni, (Transilvania) a rântura.
Ramificare, substantiv
Sinonime:
despărțire în ramuri, diversificare, ramificaţie, (învechit) ramificațiune, (rar) rămurire.
Desura, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a divorța, a se despărți, (variantă) a dessura.
Feliurit, adjectiv (regional)
Sinonime:
amestecat, deosebit, diferit, divers, eterogen, împestrițat, pestriț, variat, (învechit și popular) osebit, (învechit) despărțit, (învechit) variu, (regional) mistreț, (variantă) felurit.
Desuni, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) dezbina, a (se) dezuni, a (se) separa, a despărți, a detașa, a disjunge, a disocia, a se descompune, a se desface, a se desolidariza, a se destrăma, a se dezagrega, a se dezarticula, a se dezlipi, a se dezmembra, a se dușmăni, a se învrăjbi, a se urî, a se vrăjmăși, a trăi în vrajbă, a-și pierde coeziunea internă.
Rupere, substantiv
Sinonime:
abrogare, anulare, aplecare, culegere, descompunere, desfacere, despărțire, desprindere, detașare, fracturare, frângere, izolare, împrăștiere, întrerupere, răsfirare, răzlețire, revărsare, risipire, roadere, rupt, ruptură, separare, sfâșiere, smulgere, spargere, spintecare, spintecat, stricare, surpare, uzare, zdrobire, (figurat) distrugere, (figurat) îndepărtare, (figurat) înstrăinare, (figurat) ruinare, (învechit) împărțire, (învechit) jefuire, (învechit) rumpere, (învechit; la figurat) întristare, (la jocul de cărți) tăiere, (rar) fărâmițare, (regional) sfărâmare.
Dezacupla, verb
Sinonime:
a debranșa, a deconecta, a decupla, a despărți, a desperechea, a detașa, a dezuni, a separa.
Dezacuplare, substantiv
Sinonime:
debranșare, deconectare, deconectat, decuplare, despărțire, desperecheat, desperechere, detașare, dezunire, separare.
Dezacuplat, adjectiv
Sinonime:
debranșat, deconectat, decuplat, desfăcut, despărțit, desperecheat, detașat, dezunit, separat.
Defalcare, substantiv
Sinonime:
decont, decontare, decontat, deducere, defalcat, defalcație, despărțire, desprindere, eșalonare, împărțire, lotizare, repartizare, scădere, substracție, (învechit) cosire (a ierbii), (variantă) (învechit) defălcare.
Defalcat, adjectiv
Sinonime:
decontat, despărțit, eșalonat, lotizat, repartizat, (învechit) cosit, (variantă) defălcat. Defalcat, substantiv
Sinonime:
defalcare, defalcație, (variantă) defălcat.
Separare, substantiv
Sinonime:
delimitare, demarcaj, demarcare, demarcație, descompunere, desfacere, despărțire, despărțit, desprindere, detașare, diferențiere, dihotomie, disjuncție, disjungere, disociație, disociere, divizare, diviziune, divorț, fracționare, hotărnicie, izolare, împărțire, scindare, scizionare, separație, (învechit) dezunire, (popular) despărțenie, (rar) dezalcătuire, (rar) segregare, (rar) segregație.
Desfrățit, substantiv
Sinonime:
desfrățire, despărțire. Desfrățit, adjectiv
Sinonime:
despărțit.
Desfrățire, substantiv
Sinonime:
desfrățit, despărțire.
Desfrăți, verb
Sinonime:
a (se) despărți.
Divulsie, substantiv
Sinonime:
avulsie, avulsiune, dezrădăcinare, dilatație (forțată), extragere, scoatere violentă, smulgere, (figurat) despărțire, (variantă) divulsiune.
Osebitor, adjectiv (învechit și regional)
Sinonime:
despărțitor, separator.
Răzlogi, verb (regional)
Sinonime:
a (se) îndepărta, a (se) separa, a hotărî, a se despărți, a se izola, a se împrăștia, a se răzleți, (regional) a se rășlui.
Despărțeală, substantiv (învechit)
Sinonime:
bifurcare, clasificare, deosebire, desfacere, despărțire, despărțit, despărțitură, despicare, divorț, împărțire, rupere, (figurat) învrăjbire, (învechit) despărțiciune, (învechit) despărțenie, (învechit) parte, (învechit) subdiviziune.
Dezasocia, verb
Sinonime:
a înlătura, a se desface, a se desființa, a (se) despărți, (rar) a disocia.
Dezasociat, substantiv
Sinonime:
dezasociere. Dezasociat, adjectiv
Sinonime:
despărțit, separat.
Neunit, adjectiv
Sinonime:
despărțit, dezunit, divizat, separat; (în Transilvania) ortodox.
Descununa, verb (popular)
Sinonime:
a despărți, a divorța.
Bășcăși, verb (Banat)
Sinonime:
a despărți, a divorța.
