Deprava, verb
Sinonime:
a se corupe, a deveni depravat, a trăi în desfrâu, a se desfrâna, a se destrăbăla, a se strica.
Depravare, substantiv
Sinonime:
corupere, corupţie, blestemăție, desfrâu, depravațiune.
Depravat (depravată), adjectiv
Sinonime:
corupt, stricat, decăzut, desfrânat, destrăbălat, descompus moral, pervers.
Depravată, substantiv feminin
Sinonime:
bulevardistă, centuristă, curvă, desfrânată, destrăbălată, deșănțată, pațachină, prostituată, stricată, târfă, tiristă, (depreciativ) cățea, (depreciativ) fleoarcă, (depreciativ) fleoarță, (depreciativ) halotcă, (depreciativ) putoare, (desuet) abiziană, (familiar) întinzătură, (figurat și regional) hașcă, (figurat) gudă, (figurat) hanță, (figurat) îmbălăciune, (figurat) lepădătură, (învechit și regional) blâdnică, (învechit și regional) ciuforniță, (învechit și regional) hușniță, (învechit) haștură, (învechit) pârțotină, (învechit) pârvă, (regional) ciufă, (regional) clofușniță, (regional) cotoarbă, (regional) cuțuvrea, (regional) drulă, (regional) fleștură, (regional) harțaba, (regional) hatiță, (regional) iepoștină, (regional) iobniță, (regional) landră, (regional) largă, (regional) leură, (regional) mânză, (regional) mânziță, (regional) mârjoală, (regional) mârliță, (regional) pleoață, (regional) puiță, (regional) solodârcă, (regional) țoloabă.
Depravațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
alterare, corupție, depravare, desfrâu, stricare, stricăciune, (învechit) depravație.
Căţea, substantiv feminin Sinonime:
(depreciativ) cață, depravată; (argou) mitralieră.
Corupe, verb
Sinonime:
a (se) degrada, a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrâna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăţa, (învechit) a (se) sminti; a seduce; a (se) deforma, a (se) strica.
Corupt (coruptă), adjectiv
Sinonime:
deformat, desfrânat, depravat, imoral, decăzut, destrăbălat, dezmăţat, neruşinat, pervertit, stricat, vicios, viciat; (livresc) libertin, (rar) deşănţat, (popular şi familiar) parşiv, (popular) deşucheat, (învechit şi regional) ruşinat, (regional) şucheat, teşmenit, (învechit) aselghicesc, demoralizat, spurcat, (figurat) putred. Corupt, substantiv
Sinonime:
alterare, corupere, (învechit) conrupt, (învechit) corumpt.
Corupţie, substantiv feminin
Sinonime:
coruptibilitate; decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ,
imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, prevaricațiune, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (învechit) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (figurat) descompunere, putreziciune, (rar, figurat) putrefacţie, (învechit, figurat) putrejune; seducere.
Decadenţă, substantiv feminin Sinonime:
declin, decădere, regres, degradare, depravare, descompunere morală.
Decădere, substantiv feminin
Sinonime:
regres, declin, decadenţă; degradare morală, depravare, corupţie, imoralitate, declasare, degradare, corupere, pervertire, stricare, viciere, (învechit) degradăţie.
Desfătare, substantiv feminin
Sinonime:
delectare, plăcere, încântare, petrecere, veselie, farmec, voluptate, vrajă, (învechit şi regional) tefericie, (învechit) încântec, (familiar) deliciu, (figurat) savoare, (rar) desfăt, (învechit) desfătăciune, bucurie; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu. Desfățare, substantiv
Sinonime:
desfățat, dezbrăcare, lăsare fără rufărie, scoatere; (prin analogie) evitare; (regional) etalare.
Desfrânare, substantiv feminin Sinonime:
destrăbălare, desfrâu, dezmăţ, corupţie, depravare, imoralitate, stricăciune, decădere.
Desfrâu, substantiv neutru Sinonime:
dezmăţ, corupţie, depravare, imoralitate; orgie, bacanală.
Deşucheat (deşucheată), adjectiv
Sinonime:
nebun, smintit, ţicnit; dezmăţat, destrăbălat, deşănţat, aiurea, aiurit, bezmetic, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, neruşinat, obscen, pervertit, pornografic, scabros, scârbos, stricat, trivial, vicios, vulgar, zănatic, zăpăcit, zurliu, alienat, dement, descreierat, înnebunit.
Înjosit (înjosită), adjectiv Sinonime:
umilit, degradat, dezonorat, ordinar, trivial, decăzut, depravat.
Libertin (libertină), adjectiv
Sinonime:
afemeiat, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, epicurian, imoral, impudic, indecent, lasciv, libidinos, licențios, lipsit de restricții, nerușinat, pervertit, stricat, uşuratic, vicios.
Libertinaj, substantiv neutru
Sinonime:
crailâc, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, devergondaj, dezmăț, imoralitate, independență, intemperanță, lascivitate, libertate, libertinism, licență, luxură, orgie, turpitudine, (învechit) libertinagiu.
Libidinos (libidinoasă), adjectiv
Sinonime:
carnal, concupiscent, depravat, desfrânat, destrăbălat, erotic, erotoman, imoral, impudic, lasciv, libertin, licențios, lubric, luxurios, orgiac, pervers, porcos, senzual, trupesc, vicios, voluptos, voluptuos.
Licențios (licențioasă), adjectiv
Sinonime:
concupiscent, decăzut, depravat, desfrânat, deșănțat, erotic, fără ruşine, imoral, impudent, impudic, indecent, lasciv, libertin, libidinos, lubric, luxurios, murdar, necuviincios, nerușinat, obscen, orgiac, pornografic, repugnant, respingător, scabros, scârbos, senzual, trivial, vulgar.
Perdiţie, substantiv feminin Sinonime:
pierzanie, (figurat) depravare, viciere, desfrâu, corupţie, decădere, prăbuşire, periciune.
Pervers (perversă), adjectiv
Sinonime:
rău, corupt, depravat, desfrânat, imoral, viciat, decăzut, stricat, perfid; anormal, invertit, deformat, denaturat; demonic, diabolic, morbid, sadic, vicios.
Perversitate, substantiv feminin Sinonime:
corupţie, imoralitate, viciu, depravare, desfrânare, perdiţie, răutate, perfidie; anomalie, invertire.
Perversiune, substantiv feminin
Sinonime:
depravare, desfrânare, imoralitate; alterare, corupţie, tulburare, dereglare, abatere; (tipuri de perversiune) amoralitate, bestialitate, coprofilie, exhibiționism, fetișism, neregulă, masochism, necrofilie, sadism, sadomasochism, satanism.
Perverti, verb Sinonime:
a corupe, a deprava, a strica, a vicia; a denatura, a deforma.
Pierzanie, substantiv feminin
Sinonime:
amărăciune, catastrofă, corupție, decadență, decădere, decedare, deces, degradare (morală), depravare, desfrânare, desfrâu, desperare, destrăbălare, dezastru, dezmăț, dispariție, disperare, durere, imoralitate, jale, masacru, măcel, moarte, năruire, nenorocire, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzare, prăbușire, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, răposare, ruină, sfârșit, stingere, stricăciune, sucombare, suferință (mare), ucidere în masă, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putrefacție, (figurat) putreziciune, (învechit și figurat) putrejune, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) pieire, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (popular) avort, (rar) deșănțare, (regional) pieiște.
Putreziciune, substantiv feminin
Sinonime:
cadavru, corupţie, decadență, decădere, depravare, descompunere, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, hoit, imoralitate, mortăciune, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, putrefacție, putregai, putrezire, stricăciune, viciu, (învechit și regional) putrejune, (învechit) putrezeală, (livresc) putriditate, (rar) putrezime.
Strica, verb Sinonime:
a deteriora, a degrada, a defecta, a sparge; a se descompune, a se altera; a vătăma, a răni; a tulbura, a deranja, a zădărnici; a se corupe, a decădea, a se deprava, a se desfrâna; a dărâma, a nărui, a distruge; (figurat) a anula, a desfiinţa, a abroga; (figurat) a se certa, a se gâlcevi.
Stricăciune, substantiv feminin
Sinonime:
avarie, corupție, daună, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, deteriorare, dezmăț, hernie, imoralitate, lepră, lezare, pagubă, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierdere, pierzanie, pierzare, prejudiciu, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putreziciune, (învechit și popular) pricaz, (învechit și regional) smintă, (învechit și regional) sminteală, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (învechit) scădere, (învechit) stricare, (învechit) stricătură, (învechit) vătămătură, (învechit, figurat) putrejune, (popular) vătămare, (prin Banat) ștetă, (rar) deșănțare, (rar, figurat) putrefacție.
Ticăloşi, verb Sinonime:
a se degrada, a decădea, a regresa, a se strica, a se deprava; (învechit) a se plânge, a se jeli, a se tângui, a se văita, a se boci.
Vicia, verb Sinonime:
a infecta, a altera; (figurat) a corupe, a strica, a deprava.
Vicios (vicioasă), adjectiv Sinonime:
defectuos; (figurat) cu vicii, depravat, destrăbălat, corupt.
Morbid (morbidă), adjectiv
Sinonime:
anormal, bolnav, bolnăvicios, depravat, diabolic, imoral, maladiv, morbos, nesănătos, patologic, pernicios, pervers, rău, (regional) moarbăd.
Lubricitate, substantiv
Sinonime:
lascivitate, amoralitate, desfrâu, depravare, desfrânare, imoralitate, curvie, sadism, salacitate, senzualitate excesivă, obscenitate.
Corupător, substantiv
Sinonime:
distrugător, pervertitor, seducător. Corupător, adjectiv
Sinonime:
dezgustător, dăunător, depravant, groaznic, rău, poluator, poluant, seducător.
Deboșa, verb
Sinonime:
a perverti, a corupe, a deprava, a prostitua, a strica. Deboșă, substantiv
Sinonime:
exces, abuz de mâncare și de băutură; bacanală, beție, chef, depravare, orgie, sindrofie, turpitudine.
Corupere, substantiv
Sinonime:
decădere, deformare, depravare, pervertire, stricare, viciere, (învechit) degradaţie; seducere.
Sibarit, adjectiv
Sinonime:
îmbelșugat, luxos, rafinat; depravat, desfrânat, devergondat, epicurian, lasciv, libertin, luxurios, voluptos, voluptuos.
Desfrânat, adjectiv
Sinonime:
corupt; (și cu rol de substantiv) depravat, destrăbălat, dezmățat, imoral, stricat, (popular) curvar, (învechit) preacurvar, preacurvitor.
Sibaritic, adjectiv
Sinonime:
depravat, sibarit.
Curvar, adjectiv și substantiv
Sinonime:
depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, stricat.
Decăzut, adjectiv
Sinonime:
declasat, decrepit, degradat, depravat, regresat; corupt.
Degradaţie, substantiv
Sinonime:
alterație, corupere, decadență, decădere, declin, degradare, depravare, deteriorare, eroziune, înjosire, învechire, modificare, ofilire, pervertire, prejudiciu, ravagiu, stricare, tocire, reducere, umilire, uzare, viciere.
Demoralizat, adjectiv
Sinonime:
descurajat, deprimat; corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, neruşinat, pervertit, stricat, vicios.
Dereglat, adjectiv
Sinonime:
defect, deranjat, detracat, dezorganizat, tulburat; (figurat) depravat, destrăbălat, imoral, licențios.
Descompunere, substantiv
Sinonime:
desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire; putrefacţie, alterare, râncezire; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, dezmembrare, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune.
Desfrâna, verb
Sinonime:
a corupe; a se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, a duce o viață de plăceri ușoare, a trăi în desfrâu, a se deprava, a se destrăbăla; a se strica.
Destrăbăla, verb
Sinonime:
a avea purtări dezmățate, a duce o viață de petreceri ușoare, a trăi în desfrâu, a se strica, a se desfrâna, a se deprava; a corupe, a vicia, a perverti.
Deşănţare, substantiv
Sinonime:
corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.
Deşănţat, adjectiv
Sinonime:
obscen; bizar, ciudat, corupt, curios, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, dezordonat, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, imoral, inexplicabil, insolit, năstruşnic, neglijent, neîngrijit, neobişnuit, neruşinat, original, paradoxal, pervertit, singular, straniu, stricat, vicios.
Dezmăţa, verb
Sinonime:
a corupe, a decădea, a duce o viață de plăceri ușoare, a trăi în dezmăț, a se desfrâna, a se destrăbăla, a perverti, a se strica, a se deprava; a deveni neglijent, a deveni dezordonat; a se deșănța.
Imoralitate, substantiv
Sinonime:
corupţie, depravare, desfrânare, faptă imorală, licență, lubricitate, nemoralitate, obscenitate, perversiune, purtare imorală.
Putrejune, substantiv
Sinonime:
(învechit) corupție, decadență, decădere, depravare, descompunere, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, putrefacție, putregai, putreziciune, putrezire, stricăciune, viciu.
Îndobitocit, adjectiv
Sinonime:
abrutizat, animalizat, decăzut, declasat, depravat, prostit, stricat, tâmpit.
Viciere, substantiv
Sinonime:
alterare, avariere, corupere, denaturare, depravare, descompunere, deteriorare, pervertire, poluare, stricare.
Corupțiune, substantiv
Sinonime:
adulterare, alterare, alterație, alterațiune, coruptibilitate, corupție, decadență, decădere, declasare, decompoziție, degenerare, degenerescență, degradare, degradație, degradațiune, delicvescență, denaturare, depravare, desfătare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, falsificare, imoralitate, malversație, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pestilență, pierzanie, pierzare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, prevaricare, putreziciune, seducere, stricăciune, turpitudine, venalitate, viciu, (figurat) cangrenă, (figurat) descompunere, (învechit, figurat) putrejune, (rar, figurat) putrefacție, (rar) deșănțare; (învechit) aselghiciune, aselghie.
Teşmenit, adjectiv
Sinonime:
(regional) buimăcit, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, fâstâcit, imoral, intimidat, încurcat, nerușinat, netrebnic, pervertit, stricat, vicios, zăpăcit.
Preacurvire, substantiv
Sinonime:
adulter, corupție, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, infidelitate, înșelăciune, necredință, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.
Preaiubire, substantiv
Sinonime:
adulter, corupție, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, infidelitate, înșelăciune, necredință, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.
Orgiastic, adjectiv
Sinonime:
depravat, desfrânat, libertin, libidinos, licențios, luxurios, obscen, orgiac, senzual, vicios, (figurat) extraordinar.
Nemoral, adjectiv
Sinonime:
amoral, corupt, depravat, deșănțat, imoral, impudic, indecent, libertin, licențios, vicios; păduratic, pădureț.
Amoral, adjectiv
Sinonime:
depravat, imoral, indiferent, libertar, nepăsător, vicios.
Nemoralitate, substantiv
Sinonime:
amoralitate, depravare, imoralism, imoralitate, indecență, libertinaj.
Preacurvie, substantiv (învechit)
Sinonime:
adulter, corupție, crailâc, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, infidelitate, înșelăciune, necredință, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.
Preacurvar, adjectiv
Sinonime:
adulter, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, imoral, infidel, necredincios, nefidel, stricat.
Aselghie, substantiv (învechit)
Sinonime:
corupție, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.
Rufian, substantiv
Sinonime:
codoș, intermediar, mediator, pește, proxenet; depravat, desfrânat, destrăbălat.
Stricat (stricată), adjectiv
Sinonime:
acrit, acru, alterat, avariat, becisnic, bolnav, cariat, certat, contrafăcut, corupt, dărăpănat, decăzut, defect, defectat, defectuos, deformat, degradat, denaturat, depravat, deranjat, dereglat, descompus, desfăcut, desfrânat, destrăbălat, deteriorat, dezmățat, falsificat, fermentat, forțat, găunos, găurit, greșit, hârbuit, hodorogit, imoral, incorect, împuțit, înăcrit, învechit, măcinat, mâniat, mutilat, necorect, nerușinat, paradit, părăginit, pervertit, pocit, poluat, ponosit, prăpădit, prost, rablagit, rău, rânced, ros, ruinat, rupt, scâlciat, schilod, schilodit, schimonosit, spart, spălăcit, stătut, stâlcit, stropșit, supărat, șters, tocit, uzat, vătămat, viciat, vicios, (figurat) schingiuit, (învechit și popular) searbăd, (învechit și regional) rușinat, (învechit și regional) scorboroșit, (învechit și regional) scorburos, (învechit) aselghicesc, (învechit) demoralizat, (învechit) preacurvar, (învechit) preacurvitor, (învechit) spurcat, (livresc) libertin, (Moldova) hrentuit, (popular și familiar) parșiv, (popular) curvar, (popular) deșucheat, (prin Maramureș) scopt, (rar) deșănțat, (rar) detracat, (rar) răblărit, (rar) smintit, (regional și familiar) părăduit, (regional) mocnit, (regional) răntuit, (regional) sărbezit, (regional) șucheat, (regional) teșmenit.
Stricare, substantiv
Sinonime:
acrire, alterare, avariere, călcare, corupere, daună, dărăpănare, decădere, deformare, degradare, depravare, deranjare, descompunere, desfacere, deteriorare, distrugere, fermentare, forțare, împuțire, înăcrire, încălcare, înrăutățire, învechire, măcinare, nesocotire, nimicire, pagubă, părăginire, pervertire, pierdere, poluare, ponosire, prăpădire, prejudiciu, râncezire, roadere, ruinare, rupere, schimbare în rău, spargere, stricăciune, tocire, uzare, viciere, violare, (învechit) degradație, (popular) vătămare, (rar) ponoseală.
Mânziță, substantiv (regional)
Sinonime:
(zoologie) mânzișoară; (depreciativ) femeie depravată.
Preacurvitor, adjectiv și substantiv (învechit)
Sinonime:
depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, imoral, stricat.
Imoral, adjectiv
Sinonime:
amoral, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, impudic, impur, indecent, libertin, licențios, necuviincios, neetic, nemoral, nerușinat, nesănătos, obscen, pervertit, pornografic, scabros, scandalos, scârbos, stricat, trivial, vicios, vulgar, (familiar) porcos, (figurat) decoltat, (figurat) deocheat, (figurat) îmbăiat, (figurat) picant, (figurat) piperat, (figurat) porcesc, (figurat) spurcat, (învechit și popular) scârnav, (învechit și popular) slobod, (învechit și regional) rușinat, (învechit) aselghicesc, (învechit) demoralizat, (învechit) preacurvar, (învechit) preacurvitor, (popular și familiar) deșucheat, (popular și familiar) parșiv, (popular) curvar, (rar) deșănțat, (regional) porcotos, (regional) șucheat, (regional) teșmenit.
Aselghicesc, adjectiv (învechit și regional)
Sinonime:
corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, imoral, nerușinat, pervertit, stricat, vicios.
Aselghiciune, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
corupție, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (învechit) aselghie.
Stricățel, adjectiv
Sinonime:
corupt, depravat, desfrânat, (puțin) stricat.
Stricățesc, substantiv masculin (regional)
Sinonime:
depravat, desfrânat.
Stricățească, substantiv feminin (regional)
Sinonime:
depravată, desfrânată.
Desfrânată, substantiv feminin
Sinonime:
deboșată, depravată, destrăbălată, deșănțată, fornicatoare, rufiană, (familiar) pațachină, (figurat și familiar) buleandră, (figurat) bacantă, (figurat) cățea, (figurat) cotreanță, (figurat) târâtură, (învechit și regional) blâdnică, (învechit și regional) ușernică, (învechit) bală, (livresc) mesalină, (popular și familiar) paceaură, (popular) papină, (popular) țolină, (regional) ciulicoaie, (regional) coită, (regional) știolniță.
Blâdnică, substantiv feminin (învechit și regional)
Sinonime:
depravată, desfrânată, prostituată.
Blâdnic, adjectiv (învechit și regional)
Sinonime:
depravat, desfrânat, prostituat, stricat.
Deboșare, substantiv
Sinonime:
corupere, deboșat, deboșă, depravare, desfrânare, necumpătare, pervertire, stricare.
Delicvescent, adjectiv
Sinonime:
(figurat) corupt, decadent, decăzut, declinant, degenerat, degenerescent, depravat.
Sardanapalism, substantiv
Sinonime:
depravare, desfrânare, destrăbălare.
Blestemăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
abjecție, blestemăție, depravare, fărădelege, infamie, josnicie, mârșăvie, mișelie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie, (învechit) blăstămăciune, (popular) blăstămăție.
Îmbălăciune, substantiv (popular)
Sinonime:
trivialitate, (figurat) depravată.
Bâțâielnic, adjectiv (regional)
Sinonime:
depravat, înamorat, neonest.
Ciuforniță, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
(femeie) depravată.
Sfățat, adjectiv (italienism învechit)
Sinonime:
depravat.
Cocotă, substantiv
Sinonime:
curvă, depravată, femeie de stradă, prostituată, târfă, (argotic) jagardea, (argotic) jantă, (argotic) jartea, (argotic) maimuță, (argotic) marcoavă, (argotic) mastroacă, (depreciativ) japiță, (depreciativ) pațachină, (depreciativ) puicuță, (familiar) fleoarță, (familiar) fleorțotină, (familiar) șuleandră, (figurat) buleandră, (figurat) pupăză, (figurat) putoare, (figurat) târâtură, (învechit și regional) pârțotină, (învechit și regional) telăliță, (învechit și regional) teleleică, (învechit) demimondenă, (învechit) femeie publică, (învechit) magopață, (învechit) tălaniță, (popular și familiar) damă, (popular și familiar) madamă, (popular) lele, (prin Bucovina) crăiță, (prin Maramureș) landră, (prin Moldova și Bucovina) mișarcă, (prin Moldova, figurat) ruptură, (prin Transilvania) bandură, (regional și figurat) haită, (regional și figurat) pupezoaică, (regional și figurat) terfeloagă, (regional) bulă, (regional) horholină, (regional) madaranță, (regional) puiniță, (regional) scorțotină, (regional) târnoață, (regional) tearfă, (Transilvania, figurat) gudă.