Atracţie, substantiv feminin Sinonime:
ispită, atragere, interes, ademeneală, seducţie; fascinare, fascinație, fermecare, farmec; distracție propusă unui public.
Farmec, substantiv neutru
Sinonime:
vrajă, descântec, magie, fermecătorie, fermecătură, frumuseţe, graţie, armonie, desfătare, plăcere, încântare, fascinaţie, captivare, atracţie, (figurat) poezie, drăgălăşenie, haz, (familiar) chichirez; (figurat) savoare, sevă, suculenţă.
Fascinaţie, substantiv feminin
Sinonime:
atracţie, fermecare, vrajă, subjugare, încântare, farmec, magie, captivare, miraj, hipnoză, hipnotism, magnetism, seducție.
Gravitate, substantiv feminin
Sinonime:
adâncime, atracţie universală, compuncțiune, forță, gravitaţie, importanţă, intensitate, însemnătate, morgă, pericol, periculozitate, primejdie, profunzime, seriozitate, severitate, sobrietate, solemnitate, temeinicie.
Interes, substantiv neutru Sinonime:
avantaj, folos, profit, câştig; atracţie, atragere, solicitare.
Înclinare, substantiv feminin Sinonime:
aplecare, încovoiere, îndoire; înclinaţie, atracţie; talent, aplicaţie, predispoziţie.
Înclinaţie, substantiv feminin Sinonime:
tendinţă, aplecare, predispoziţie, vocaţie, atracţie, înclinare.
Miraj, substantiv neutru
Sinonime:
aparență, apariție, atracţie, fantasmă, fantezie, farmec, fascinație, fata morgana, halucinație, himeră, iluzie (deșartă), imaginație, imagine înșelătoare, irealitate, închipuire, nălucire, nonsens, obsesie, părere, revelație, reverie, spectru, speranţă falsă, umbră, utopie, vedenie, (variantă) miragiu.
Prestigiu, substantiv neutru Sinonime:
autoritate, vază, consideraţie, prestanţă; (figurat) strălucire, farmec, atracţie.
Seducţie, substantiv feminin
Sinonime:
ademenire, amăgire, atracţie, captivare, corupere, corupţie, cucerire, delectare, desfătare, fascinare, fascinaţie, fermecare, ispită, încântare, pervertire, răpire, seducere, seducțiune, subjugare, tentație, vrăjire, (figurat, rar) nadă, (învechit) blaznă, (învechit) iscușenie, (învechit) năpastă, (învechit) săblaznă, (învechit) scandală.
Simpatie, substantiv feminin
Sinonime:
afabilitate, afecţiune, afinitate, amabilitate, amiciție, apropiere, ataşament, atașare, atracţie, atragere, camaraderie, colegialitate, cordialitate, devotament, dragoste, empatie, fraternitate, frăție, predilecție, predispoziție, predispunere, preferință, prietenie, tovărășie, (figurat) aplecare, (figurat) căldură, (figurat) înclinare, (figurat) înclinație, (figurat) slăbiciune, (învechit și figurat) plecare, (învechit) frățietate, (popular) prieteșug.
Tentaţie, substantiv feminin Sinonime:
ispită, ademenire, momeală, atracţie, seducţie.
Vocaţie, substantiv feminin
Sinonime:
aptitudine, atracție, atracțiune, capacitate, chemare, destinație, dispoziție, dispozițiune, geniu, înclinare, înclinaţie, misiune, pornire, predestinare, predestinație, predispoziţie, rol, sacerdoțiu, talent, (învechit) vocațiune.
Ademenire, substantiv
Sinonime:
ademeneală, amăgire, atracție, atragere, ispită, ispitire, înşelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, seducere, seducție, tentare, tentaţie, trișare, (familiar, figurat) pingelire, (familiar, figurat) pingeluială, (familiar, figurat) pingeluire, (figurat, rar) nadă, (învechit și regional) prilestire, (învechit) aromire, (învechit) blaznă, (învechit) iscușenie, (învechit) măglisitură, (învechit) năpastă, (învechit) prilăstire, (învechit) săblaznă, (învechit) scandală, (livresc) iluzionare, (Muntenia) mâgliseală, (Muntenia) mâglisire, (regional) adimenire, (regional) păcală, (Transilvania și Banat) celșag, (Transilvania și Banat) celuială, (Transilvania și Banat) celuire.
Dezmierdare, substantiv
Sinonime:
alint, alintare, alintătură, bucurie, delectare, desfătare, dezmierdat, drăgosteală, drăgostire, giugiuleală, încântare, mângâiere, mângâietură, plăcere, plăcere trupească, răsfăț, răzgâiere, voluptate, (învechit și regional) olastiseală, (învechit) desfrâu, (învechit) dezmierdăciune, (învechit) petrecere, (Moldova; la plural) mofturi, (rar) atracție, (regional) dezmierdătură, (regional) dizmierdare.
Clu, substantiv
Sinonime:
punct de atracție, punct de interes; haz, șic; (variantă) clou.
Electromagnetism, substantiv
Sinonime:
atracție, electricitate, influx, magnetism, remanență.
Fascinare, substantiv
Sinonime:
atracţie, fascinație, încântare.
Fermecare, substantiv
Sinonime:
atracţie, extaz, fascinaţie, încântare.
Tragere, substantiv
Sinonime:
aplecare, aplicaţie, aptitudine, aruncare, atracţie, chemare, dar, descălţare, descărcare, dezbrăcare, extragere, fricţionare, har, înclinare, înclinaţie, încuiere, întindere, înzestrare, masare, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, publicare, scoatere, smulgere, suflare, sunare, talent, trasare, trefilare, vocaţie.
Magnetism, substantiv
Sinonime:
atracție, fascinație, influență, remanență; hipnoză, hipnotism, sugestionare; (magnetism pământesc) magnetism terestru; (magnetism animal) mesmerism.
Gravitaţie, substantiv
Sinonime:
atracţie universală, gravitate.
Atractivitate, substantiv
Sinonime:
atracție.
Atracțiune, substantiv
Sinonime:
atracție.
Înzestrare, substantiv
Sinonime:
aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, capacitate, chemare, dar, dotare, dotație, echipare, har, înclinare, înclinație, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, prevedere, propensiune, talent, utilare, vocație, (popular) tragere; (învechit) aplecăciune, plecare.
Clou, substantiv (franțuzism)
Sinonime:
apogeu, încoronare, punct de atracție, punct de interes, summum, (variantă) clu.
Blaznă, substantiv (regional)
Sinonime:
ademenire, arătare, atracție, cursă, greșeală, iazmă, ispită, înșelăciune, lucru prost făcut, lucru stricat, monstru, pocitanie, pocitură, prostănac, seducere, seducție, sminteală, tentație, (variantă; regional) bleznă.
Scandală, substantiv (învechit)
Sinonime:
ademenire, animozitate, atracție, discordie, dușmănie, ispită, învrăjbire, ostilitate, pornire, seducere, seducție, tentație, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie.
Plecare, substantiv
Sinonime:
afecțiune, aplecare, aplicație, aptitudine, ascultare, atașament, atracție, chemare, compliment, dar, declinare, declinație, deplasare, ducă, ducere, flexiune nominală, gând ascuns, har, imbold, impuls, intenție, închinăciune, înclinare, înclinație, înzestrare, mătanie, mergere, mers, plecăciune, ploconeală, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, prosternare, respect, reverență, simpatie, smerenie, start, supunere, talent, temenea, vocație, (franțuzism învechit) depart.
Propensiune, substantiv
Sinonime:
aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație.
Atragere, substantiv
Sinonime:
atracție, atras, (figurat) ispitire, (figurat) iubire.
Iscuşenie, substantiv (învechit)
Sinonime:
ademenire, atracție, ispită, seducere, seducție, tentație; cercetare, iscodire.
Nadă, substantiv
Sinonime:
adaos, adăugare, ademenire, amorsă, atracție, călcâi, coc artificial, imbold, înnăditură, legătură, momeală, natră, pretext, seducere, seducție, stimulent, (figurat) cursă, (figurat) ispită, (figurat) tentație, (învechit, în Transilvania) podmet, (rar) momitură, (regional) ic, (regional) mârșă, (regional) nad, (regional) nadilă, (regional) nadră, (regional) pană, (regional) papură, (regional) plaz, (regional) stuf, (regional) talpă (la plug), (regional) trestie, (regional; figurat) deprindere (rea).
Seducere, substantiv
Sinonime:
ademenire, amăgire, atracție, captivare, corupere, corupție, cucerire, delectare, desfătare, fascinare, fascinație, fermecare, ispită, încântare, pervertire, răpire, seducție, subjugare, tentație, vrăjire, (figurat, rar) nadă, (învechit) blaznă, (învechit) iscușenie, (învechit) năpastă, (învechit) săblaznă, (învechit) scandală.
Dezmierdăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
desfrâu, dezmierdare, petrecere, răzgâiere, (rar) atracție, (rar) mângâiere, (Moldova; la plural) mofturi, (variantă) dizmierdăciune, (variantă) dizmirdăciune.
Sexapil, substantiv
Sinonime:
atracție (sexuală), erotism, grație, seducție, șarm, vino-ncoa, vino-ncoace, (la plural) nuri, (popular și figurat) lipici, (variantă) sex-appeal.
Aplecăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, plecăciune, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, tendință, vocație.
Dezmierdătură, substantiv (regional)
Sinonime:
atracție, desfrâu, dezmierdare, mângâiere, petrecere, răzgâiere, (variantă) dezmietură, (variantă) dizmierdătură.
