Târşui, verb
Sinonime:
a târnui.
Târşuială, substantiv
Sinonime:
târnuială, târnuire, târnuit.
Târşuit, substantiv
Sinonime:
târnuială, târnuire, târnuit.
Târnui, verb
Sinonime:
a mătura (cu târnul), (prin Muntenia) a târşui; a atinge, a bate, a (se) flocăi, a lovi, a (se) părui, a târî pe jos pe cineva (trăgându-l de păr).
Târnuit, adjectiv
Sinonime:
bătut, lovit. Târnuit, substantiv
Sinonime:
târnuială, târnuire, (prin Muntenia) târşuială, târșuit.