Smuci, verb Sinonime:
a se zbate, a se trage, a se smulge.
Sărit (sărită), adjectiv Sinonime:
(figurat) smintit, ţicnit, smucit, zărghit, nebun, aiurit, zăpăcit, într-o ureche; omis, uitat, trecut cu vederea.
Zbate, verb Sinonime:
a se zvârcoli, a se smuci, a se agita, a se zbuciuma, a zvâcni; a se strădui, a face eforturi, a se chinui, a se lupta pentru (ceva; cineva).
Zgâlţâi, verb
Sinonime:
a agita, a (se) clătina (cu putere), a (se) cutremura, a (se) scutura, a (se) zgâlțâna, a (se) zgudui, a hâţâi, a hâţâna, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a mişca, a smuci, a zblendui, a zdroncăni, a zdruncina, a zgâcina, (Banat) a zducni, (Moldova) a drâgâi, (Moldova) a zbihui, (regional) a bălăbăni, (regional) a zbiciula.
Hăti, verb
Sinonime:
a arunca, a azvârli, a bara, a baricada, a stăvili, a zăgăzui; (regional) a trage, a scoate. Hăţi, verb
Sinonime:
a smuci, a zgâlţâi.
Recula, verb
Sinonime:
a face un recul, a se retrage, a se smuci înapoi.
Bâști, interjecție
Sinonime:
dispari, pleacă de aici; (regional) băr, hăr, tăr; (variantă) bâschi. Bâști, substantiv
Sinonime:
salt, smucitură. Bâști, verb
Sinonime:
a dispărea, a fugi, a scăpa.
Smintit, adjectiv
Sinonime:
aiurea, aiurit, bezmetic, defect, defectat, defectuos, deranjat, dereglat, descreierat, eronat, fals, greșit, incorect, inexact, neadevărat, nebun, nebunesc, nechibzuit, necorespunzător, pălăvatic, silhui, stricat, trăsnit, tui, țăcănit, țicnit, zălud, zănatic, zăpăcit, zărghit, zurliu, (familiar) sanchiu, (familiar; figurat) smucit, (învechit și regional) prilestit, (învechit) turluliu, (Moldova) tuieș, (popular) deșucheat, (rar) dezmetic, (regional) șucheat. Smintit, substantiv
Sinonime:
nebun; (Transilvania) terci.
Smuceală, substantiv
Sinonime:
smucire, smucit, smucitură, (variantă) smânceală, (variantă) smunceală.
Sacadă, substantiv
Sinonime:
mișcare bruscă și neregulată, zmucire, zmuncire. Sacada, verb
Sinonime:
a rosti cu întreruperi scurte și regulate, a vorbi sacadat; a scutura, a smuci, a zmuci, a zmunci.
Smulgătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
smucire, smulgere, smuls.
Smulgere, substantiv
Sinonime:
scoatere, smucire, smuls, tragere, (învechit) smulgătură.
Răntui, verb (regional)
Sinonime:
a (se) strica, a deranja, a despărți, a face dezordine, a împrăștia, a răscoli, a răvăși, a separa, a smuci, a smulge, a trage, a zăpăci, (regional) a rântoni, (Transilvania) a rântura.
Izbucnire, substantiv
Sinonime:
declanșare, dezlănțuire, erupție, irupere, irupție, iscare, începere, năvălire, pornire, producere, răbufnire, smucire, stârnire, țâșnire, venire, zvâcnire, (învechit și regional) scornire, (învechit) izbâcnire, (învechit) izbucneală, (învechit) prorupere, (învechit) prorupție, (variantă) zbucnire.
Izbucneală, substantiv (învechit)
Sinonime:
izbucnire, smucire, zvâcnire.
Zbâcâi, verb (regional)
Sinonime:
a smuci, (variantă) a zbâcăi.
Zmucitură, substantiv (popular)
Sinonime:
smucitură.
Zmuncitură, substantiv (popular)
Sinonime:
smucitură.
Zmâncitură, substantiv (regional)
Sinonime:
smucitură.
Zmâcitură, substantiv (regional)
Sinonime:
smucitură. Zmăcitură, substantiv (regional)
Sinonime:
smucitură.
Zbiceală, substantiv
Sinonime:
zvântare; (regional) sfichi, smucitură.