Dero, substantiv (denumire comercială)
Sinonime:
detergent, (învechit) detersiv.
Deroba, verb
Sinonime:
a se eschiva, a se sustrage, a-și declina răspunderea; (călărie) a se abate de la pistă, a se întoarce în loc; (militărie) a rupe contactul cu inamicul, a se desprinde de inamic; (medicină, despre membre) a nu mai ține, a se muia, a slăbi.
Derobare, substantiv
Sinonime:
sustragere, eschivare.
Derocament, substantiv (învechit)
Sinonime:
derocare.
Derodidim, substantiv
Sinonime:
deradelf, derodim.
Deroga, verb Sinonime:
a se abate, a face excepţie, a nu respecta o lege.
Derogare, substantiv
Sinonime:
(termen juridic) derogaţie, abatere.
Derogaţie, substantiv
Sinonime:
(termen juridic) derogare, excepție.
Derogațiune, substantiv
Sinonime:
(învechit) abatere, derogare, derogație, excepție, permisiune.
Excepție (excepții), substantiv feminin
Sinonime:
anomalie, abatere, particularitate, singularitate; (cu excepția) afară de; (fără excepție) fără deosebire; (de excepție) excepțional; (termen juridic) incident, derogație.
Disimula, verb
Sinonime:
a camufla, a masca, a ascunde, a oculta, a se preface, a escamota, a deroba; (figurat) a deghiza.
Toleranţă, substantiv
Sinonime:
abatere, acutumanță, derogație, indulgență, îngăduință, îngăduire, mansuetudine, (învechit) răbdare, (popular) îngăduială, (rar) tolerantism.
Sustracțiune, substantiv
Sinonime:
apropriere, cambriolaj, delapidare, derobare, deturnare, eschivare, exacțiune, furt, sustracție, sustragere.
Detergent, adjectiv și substantiv
Sinonime:
detersiv, purgativ; (denumire comercială) dero.