Capăt (capete), substantiv neutru
Sinonime:
punct final, margine, extremitate, limită, cap, terminaţie; fragment, rămăşiţă, bucată; (capete de lege, locuțiune) articole.
Căpete, substantiv (regional și învechit)
Sinonime:
căpăț, căuș, gâf, mertic, vas.
Căpețel, substantiv neutru
Sinonime:
bucățică, cap, capăt, căpătâi, colac, crâmpei, fărâmă, fărâmiță, fracțiune, fragment, frântură, început, muc de lumânare, (învechit) capitol, (regional) căpătuț, (regional) curmei, (regional) dărab, (turcism rar) bașlâc, (variantă) căpățel.
Căpetenie, substantiv feminin
Sinonime:
conducător, cap, şef, ştab, bonz, boss, patron, comandant, (învechit) baş, bimbaşă; (învechit) căpitan.
Bimbaşă (bimbași), substantiv masculin (învechit)
Sinonime:
colonel (în armata turcă); comandant, căpetenie, conducător, cap, şef, ştab; boss, patron; (variantă) bimpașă.
Bonz, substantiv masculin
Sinonime:
budist, cap, călugăr (budist), căpetenie, conducător, lider, mandarin, om influent, personaj de vază, preot (budist), şef, ştab.
Cap, substantiv neutru
Sinonime:
ţeastă, craniu, căpăţână, (jargon) dovleac, glavă, tărtăcuţă, doxă, cutiuţă; căpătâi; (figurat) individ, ins, persoană, om; (figurat) minte, gândire, judecată, cugetare, cuget, raţionament, memorie; căpetenie, conducător, comandant, bulibaşă, şef, ştab, boss, patron, bonz; punct final, limită, extremitate, terminaţie, sfârşit, capăt, margine; început, frunte.
Capital (capitală), adjectiv Sinonime:
fundamental, esenţial, de căpetenie, de frunte, de primă importanţă.
Căpitan, substantiv masculin Sinonime:
(învechit) comandant, căpetenie, şef, cap, conducător.
Ceauş, substantiv masculin (învechit) Sinonime:
căpetenie, şef, comandant, conducător, cap.
Comandant, substantiv masculin
Sinonime:
amiral, arhistrateg, bimbașă, burgrav, cap, căpetenie, conducător, general, guvernator, mai-mare, pilot, polemarh, șef, ștab, (învechit și regional) tist, (învechit) arhistratig, (învechit) călăuz, (învechit) căpitan, (învechit) comandir, (învechit) comândant, (învechit) nacealnic, (învechit) navarh, (învechit) povățuitor, (învechit) proprietar, (învechit) tocmitor, (învechit) vârhovnic, (învechit) voievod, (latinism învechit) prepozit, (Transilvania) birău, (Grecia antică) taxiarh.
Conducător, substantiv masculin
Sinonime:
cap, căpetenie, cârmuitor, comandant, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpân, (învechit şi popular) oblăduitor, (învechit) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocârmuitor, purtător, vlădică, (figurat) cârmaci, guvernator, (turcism învechit) zabet; guvernant, hegemon, şef, (rar) diriguitor, (învechit) principal, ştab, vătaf, (învechit) staroste, (regional) birău, jude; şofer. Conducător, adjectiv
Sinonime:
guvernant, guvernamental, hegemon.
Esenţial (esenţială), adjectiv
Sinonime:
important, de prim ordin, major, fundamental, de bază, principal, de frunte, de căpetenie, capital, indispensabil, adânc, considerabil, crucial, decisiv, hotărâtor, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanţial, vital, (livresc) cardinal, nodal, (rar) temeinic, elementar.
Fundamental (fundamentală), adjectiv Sinonime:
esenţial, de prim ordin, principal, de căpetenie, de bază, definitoriu, hotărâtor, capital, cardinal, important.
Hegemon, substantiv masculin Sinonime:
conducător, şef, căpetenie.
Important (importantă), adjectiv Sinonime:
însemnat, remarcabil, fundamental, de bază, principal, de frunte, de căpetenie, hotărâtor; indispensabil, necesar; marcant, ilustru, distins.
Indispensabil (indispensabilă), adjectiv Sinonime:
absolut necesar, de importanţă vitală, de prim ordin, capital, fundamental, de bază, principal, de frunte, de căpetenie.
Major (majoră), adjectiv
Sinonime:
adânc, capital, cardinal, considerabil, crucial, de bază, de căpetenie, de frunte, de prim ordin, decisiv, deosebit, enorm, esenţial, excepțional, fundamental, hotărâtor, important, însemnat, organic, predominant, preeminent, primordial, principal, profund, radical, serios, structural, substanțial, vital; adult, crescut, mare, matur, (învechit) vârstnic; (muzică) dur.
Preşedinte, substantiv masculin Sinonime:
conducător, şef, cap, căpetenie.
Principal (principală), adjectiv Sinonime:
de prim ordin, deosebit, esenţial, important, de căpetenie, de frunte, de seamă.
Radical (radicală), adjectiv Sinonime:
absolut, categoric, fundamental, esenţial, de bază, de prim ordin, de căpetenie, principal, hotărâtor, cardinal, capital.
Stâlp, substantiv masculin Sinonime:
pilon, pilastru, coloană, suport, susţinător; (figurat) sprijin, reazem, ocrotire, protecţie; (figurat) fruntaş, personalitate, căpetenie.
Şef, substantiv masculin Sinonime:
conducător, cap, căpetenie, superior, comandant; stăpân, patron.
Tartor, substantiv masculin Sinonime:
căpetenie, şef, staroste; drac.
Vătaf, substantiv masculin (învechit)
Sinonime:
administrator, bulibașă, căpetenie, căpitan, cioban, comandant, conducător, director, garant, inspector, intendent, împuternicit, îngrijitor, logofăt, șef, vătășel, (învechit) epistat, (învechit) ispravnic, (învechit) vechil, (regional) birău, (regional) jude, (vătaf de aprozi) portar principal, (vătaf de plai) subprefect, (vătaf de vistierie) șef de percepție; (variante învechite) vatav, vătah, vătaș, vătav.
Vital (vitală), adjectiv Sinonime:
de viaţă, foarte important, fundamental, de bază, absolut necesar, de căpetenie.
Voievod, substantiv masculin
Sinonime:
cap, căpetenie, căpitan, comandant, conducător, domn, domnitor, mai-mare, principe, șef, vodă, voevod, voivod; bulibașă.
Acrocentric (acrocentrică), adjectiv
Sinonime:
(botanică) cu centromerul localizat la unul din capetele cromozomului.
Călăuz, substantiv
Sinonime:
cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, şef.
Căpăţan, substantiv
Sinonime:
căpăstru, căpeţea.
Comandir, substantiv
Sinonime:
cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, şef.
Prefect, substantiv
Sinonime:
căpetenie, comandant, guvernator, inspector, prefector, (învechit) ispravnic, (învechit, în Transilvania) fişpan.
Ataman, substantiv
Sinonime:
(istorie) hatman, căpetenie de cazaci.
Muftiu, substantiv
Sinonime:
(religia musulmană) căpetenie, interpret, mola, șef.
Vârhovnic, substantiv
Sinonime:
(învechit) cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, șef.
Despuietor, substantiv
Sinonime:
(învechit) căpetenie, conducător, despot, stăpân, șef, (variantă) despuitor.
Nacealnic, substantiv
Sinonime:
(învechit) cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, șef, (variantă) nacelnic.
Birău, substantiv
Sinonime:
(învechit și regional) cap, căpetenie, comandant, conducător, jude, judecător (comunal), mai-mare, primar (rural), șef, vătaf.
Dicefalie, substantiv
Sinonime:
bicefalie, (monstruozitate genetică) foetus cu două capete.
Policefal, adjectiv
Sinonime:
bicefal, cu mai multe capete, dicefal, multicefal, tricefal.
Bicefalic, adjectiv
Sinonime:
bicefal, cu două capete, dicefal.
Tocmitor, substantiv (învechit)
Sinonime:
cap, călăuză, căpetenie, comandant, conducător, creator, făuritor, fondator, îndrumător, întemeietor, mai-mare, povățuitor, sfătuitor, sfetnic, șef.
Capitel, substantiv
Sinonime:
(arhitectură) bașlic, campană, capăt, căpețel, coroană.
Șeptel, substantiv
Sinonime:
capete, cireadă, efectiv (de animale), turmă.
Prepozit, substantiv
Sinonime:
cap, căpetenie, comandant, conducător, guvernator, mai-mare, preot de rang înalt, prezident, superior, șef.
Nazâr, substantiv (învechit)
Sinonime:
administrator, căpetenie, comandant, guvernator, inspector, intendent, înalt funcționar, pârcălab, supraveghetor, șef, vătaf, (variantă) nazir.
Țist, interjecție
Sinonime:
liniște, pst, st, tăcere. Tist, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
cap, căpetenie, comandant, conducător, funcționar, mai-mare, ofițer, slujbaș, șef.
Olărit, substantiv
Sinonime:
olărie; (silvicultură) olăritură, şpronţuit. Olărit, adjectiv
Sinonime:
(învechit) cu crăpături, (învechit) scobit; (regional; despre bușteni) rotunjit la capete.
Muhzur-aga, substantiv (învechit)
Sinonime:
căpetenie, om de încredere, șef, (variantă) muzur-aga.
Despuitor, substantiv (învechit)
Sinonime:
căpetenie, conducător, despot, domn, stăpân, stăpânitor, șef, (variantă) despuietor.
Exarh, substantiv
Sinonime:
vicar, (figurat; învechit) căpetenie, (Moldova; învechit) mitropolit.
Cetaș, substantiv (învechit și popular)
Sinonime:
căpetenie, căpitan, conducător, ortac, părtaș, soț.
Căpătuț, substantiv (regional)
Sinonime:
căpețel.
Căpeț, substantiv (regional)
Sinonime:
căuș, (învechit și regional) căpete, (învechit) mertic, (regional) căpăț, (regional) gâf.