Bifurcat, adjectiv
Sinonime:
despărțit, furcifer, (popular) încrăcit, (popular) înfurcit.
Bifurcaţie, substantiv feminin Sinonime:
bifurcare, despărţire, desfacere, scindare, separație, separare, diviziune; branșă; bretea; intersecție.
Bifurcare, substantiv
Sinonime:
bifurcaţie.
Crăcit, adjectiv
Sinonime:
crăcănat, bifurcat.
Încrengătură, substantiv
Sinonime:
bifurcație, intersecție, nod; (botanică) filum.
Disjuncție, substantiv
Sinonime:
bifurcație, excludere reciprocă, despărțire, diviziune, divorț, sciziune, separare; diastază; asindent, asindeton; conectiv.
Furcă, substantiv
Sinonime:
bifurcație, braţ, crăcană, furcoi, hantarig, loitră, par, pisc, răscruce, spânzurătoare, stâlp, țăruș, (învechit) ostie, (prin Moldova şi Transilvania) cujeică, (Transilvania) gearmăn, (popular) furcărie; (anatomie) (furca-pieptului) (popular) lingurea, lingurică, (regional) lingura-pieptului, stern.
Încrăcit, adjectiv
Sinonime:
(popular) bifurcat, înfurcit.
Înfurcit, adjectiv (învechit și popular)
Sinonime:
bifurcat, crăcănat, crestat, despărțit, (variantă) înfurcat.
Înfurcit, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
crestare, înfurcire, (figurat) ceartă, (figurat) încăierare, (variantă) înfurcat.
Înfurcitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
bifurcare, bifurcație, căpiță, ceartă, fânărie, încăierare, încurcătură, răscruce, răspântie, (variantă) furcătură, (variantă) furcitură, (variantă) înfurcătură.
Îngemănat, adjectiv
Sinonime:
amestecat, bifurcat, îmbinat, împerecheat, împreunat, îngenat, reunit, unit, (învechit) îngemănărat, (învechit; despre copita unui animal) despicată, (livresc) geminat, (popular) geamăn.
Dihotomic, adjectiv
Sinonime:
bifurcat, binar, dihotom, din două în două, (variantă) dichotomic, (variantă) dicotomic.
Dihotom, adjectiv
Sinonime:
bifurcat, dihotomic, (variantă) dichotom, (variantă) dicotom.
Crăcitură, substantiv (popular)
Sinonime:
bifurcație, crăcănare, crăcire.
Furcitură, substantiv (regional)
Sinonime:
bifurcare, bifurcație, căpiță, cruce de drum, (variantă) fărcitură, (variantă) fârcitură.