Șpar, substantiv (regional)
Sinonime:
ramură.
Sparadrap, substantiv
Sinonime:
diachil, diahil, emplastru, plasture.
Sparangă-de-brădet, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) sugătoare.
Spârc, substantiv masculin Sinonime:
(familiar) copilandru, pici, prichindel, mucos, puşti, ţângău; (regional) zgârci, cartilaj.
Spârcâială, substantiv (popular)
Sinonime:
diaree, găinaț, (învechit și regional) spârcâitură, (învechit) spârcăire, (regional) murdărie, (regional) spârcâit.
Spârcâire, substantiv (învechit)
Sinonime:
cufurire, găinățare.
Spârcâitură, substantiv (regional)
Sinonime:
spârc, spârcâială, stropitură, (variantă) spârcăitură.
Sparchetă, substantiv
Sinonime:
(botanică) sparcetă.
Spârcui, verb (învechit) Sinonime:
a sfâşia, a sfârteca, a ciopârţi, a zdrobi; a distruge, a nimici, a risipi, a împrăştia, a pune pe fugă, a face praf.
Spârcuit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
împrăștiat, risipit, sfârtecat, sfâșiat, spart, (variantă) spărcuit. Spârcuit, substantiv (regional)
Sinonime:
spargere.
Șpargă, substantiv (regional)
Sinonime:
ață groasă, frânghie, funie, sfoară, (variantă) spargă, (variantă) șpeargă.
Spărgăcios, adjectiv (învechit)
Sinonime:
casabil, casant, fragil.
Spărgane, substantiv la plural (regional)
Sinonime:
(la plural) vase sparte, hârburi.
Spărganie, substantiv (regional)
Sinonime:
încăpere, sală; mâncău.
Sparganiu, substantiv (învechit)
Sinonime:
(botanică) șovar.
Spărgaș, substantiv
Sinonime:
(argou) hoț, spărgător.
Spărgător, substantiv masculin Sinonime:
hoţ, pungaş, jefuitor.
Spărgătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
ciobitură, crăpătură, fisură, plesnitură, spărtură.
Sparge, verb Sinonime:
a crăpa, a sfărâma, a rupe, a ciobi, a plesni, a găuri; a despica, a tăia, a distruge, a nărui, a nimici; a jefui, a fura, a prăda; (figurat) a se termina, a se sfârşi, a se încheia, a se stinge; (figurat, învechit) a birui, a înfrânge, a zdrobi, a pune pe fugă, a împrăştia, a goni.
Spărgele, substantiv la plural (regional)
Sinonime:
(botanică) vălul-miresei.
Spargere, substantiv
Sinonime:
ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, deschidere, despicare, despicat, dezbinare, disensiune, distrugere, erupție, explodare, fisurare, fisurat, forțare, furt, găurire, împrăștiere, încetare, înfrângere, învingere, jefuire, neînțelegere, nimicire, plesnire, plesnit, pocnire, risipire, rupere, scindare, sfărâmare, sfârșit, spart, spintecare, spintecat, străpungere, stricare, tăiat, tăiere, terminare, violare, vulcanism, zdrobire.
Șparhat, substantiv (regional)
Sinonime:
cuptor, mașină, plită, sobă, (regional) șpoiert.
Șparing, substantiv (regional)
Sinonime:
şină.
Șparleală, substantiv (argotic)
Sinonime:
furt, furtișag, șparlire, șterpeleală.
Șparli, verb (familiar)
Sinonime:
a ciordi, a fura, a lua, a sustrage, a șterge, a șterpeli.
Șparlire, substantiv (argotic)
Sinonime:
furt, furtișag, șparleală, șterpeleală, șterpelire.
Șparlit, adjectiv
Sinonime:
furat, șterpelit.
Sparringpartner, substantiv
Sinonime:
(sport) partener de antrenament, (variantă) sparring-partner.
Spărsătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
ciobitură, ciocnitură, crăpătură, deschizătură, fisură, gaură, plesnitură, ruptură, spargere, spart, spărtură.
Spartă, substantiv
Sinonime:
(botanică) alfa, drob, drobiță. Sparta, substantiv propriu
Sinonime:
(Grecia antică) Lacedemona.
Spartan (spartană), adjectiv Sinonime:
(figurat) sever, aspru, auster, cazon.
Spartanic, adjectiv (învechit)
Sinonime:
spartan, spartiat, (învechit) spartanicesc.
Spartanicesc, adjectiv (învechit)
Sinonime:
spartan, spartiat, (învechit) spartanic.
Sparten, adjectiv (învechit)
Sinonime:
spartan, spartiat, (învechit) spartanic, (învechit) spartanicesc.
Spartiat, substantiv și adjectiv
Sinonime:
spartan.
Spărticat, adjectiv (regional)
Sinonime:
rupt, sfâșiat, zdrențuit.
Spărtigos, adjectiv (învechit)
Sinonime:
casabil, casant, murdar, sfărâmicios, (figurat) ascuțit, (figurat) strident, (variantă) spărtigios.
Spărtură, substantiv feminin Sinonime:
crăpătură, gaură, despicătură; fărâmătură, ciob, hârb, frântură, ruptură; (figurat) disensiune, dezbinare, conflict, ceartă.
Auster (austeră), adjectiv Sinonime:
sobru, reţinut, cumpănit, cumpătat, așezat, stăpânit; simplu, călugăresc, monahal, stoician, spartiat.
Breşă, substantiv feminin Sinonime:
deschidere, spărtură, gaură, fisură, străpungere, trecere, pasaj, bortă; falie.
Caras (carași), substantiv masculin
Sinonime:
(ihtiologie) caracudă, (regional) obleţ, sorean; (caras-de-mare) sparos; (caras-galben) regină.
Carie, substantiv feminin Sinonime:
gaură, spărtură.
Casant (casantă), adjectiv
Sinonime:
casabil, delicat, destructibil, fragil, friabil, slab, (figurat) tăios, (neobișnuit) hotărât, (popular) spărgăcios, (regional) spărtigos.
Cavitate, substantiv feminin Sinonime:
gaură, adâncitură, spărtură, scobitură.
Căscătură, substantiv feminin Sinonime:
căscat; deschizătură, crăpătură, ruptură, spărtură.
Ceda, verb Sinonime:
a lăsa, a preda, a da, a cesiona; a se supune, a se recunoaşte învins, a nu se împotrivi, a se preda; (despre boli) a scădea, a se ameliora, a se retrage, a dispărea; a nu rezista, a se încovoia, a plesni, a se crăpa, a se rupe, a se sparge.
Coastă, substantiv feminin
Sinonime:
dungă, latură, parte; flanc; pantă, povârniş; ţărm, mal, chei; chingă, cocârlă, crivac; (coasta-dracului) sparanghel; (coasta-vrăjmaşului) sparanghel; (expresie) (e slab de-i poți număra coastele) e foarte slab; (expresie) (a pune cuiva sula în coastă) a obliga pe cineva să facă un lucru neplăcut; (locuțiune adverbială) (pe o coastă) pe o parte, într-o dungă.
Concurs, substantiv neutru
Sinonime:
acord, ajutor, alpiniadă, aport, aprobare, asentiment, aviz, balcaniadă, campionat, colaborare, competiţie, confruntare, consimțământ, consimțire, contribuție, cupă, examen, îngăduință, întrecere, învoială, învoire, joc, meci, olimpiadă, partidă, permisiune, serviciu, spartachiadă, sprijin, șalanj, turneu, universiadă, voie, voință, vrere, (figurat) întâlnire, (învechit și regional) faliment, (învechit) concurșum, (învechit) încuviințare, (la plural) oficii.
Crăpa, verb
Sinonime:
a se desface, a se deșira, a se despica, a plesni, a se întredeschide, a se sparge, a se fisura; (figurat) a muri, a deceda, a sucomba; a se stinge.
Crăpătură, substantiv feminin
Sinonime:
căscătură, ciobitură, ciocnitură, crachelură, crăpare, crăpăturică, crestătură, crevasă, deschizătură, despicătură, diaclază, fantă, fisură, gaură, gelivură, incizură, întredeschidere, întredeschizătură, lezardă, plesnitură, riz, ruptură, săpătură, scizură, spărtură, spintecătură, tăietură, (învechit) spărgătură, (învechit) spărsătură, (regional) hârtop, (regional) pleasnă, (regional) ștezură, (variantă) crepătură.
Deschide, verb
Sinonime:
a căsca, a crăpa, a descuia, a destupa, a dezlipi, a înflori, a însenina, a plesni, a (se) desface, a (se) despica, a sparge; a inaugura, a debuta, a vernisa.
Deschidere, substantiv feminin
Sinonime:
acces, breșă, ieșire, intrare, spaţiu, perspectivă, despicătură, crăpătură, desfacere, descuiere, căscare, căscat, destupare, spargere, crăpare, despicare, plesnire, deschizătură, deșirare, orificiu, gaură, distanță, ecart, ecartament, descoperire; (deschidere geologică) afloriment; exordiu, inaugurare, începere, preliminar; acceptare, receptivitate, toleranță. Deșchidere, substantiv
Sinonime:
(popular) deschidere.
Despica, verb
Sinonime:
a (se) crăpa, a spinteca, a despărţi, a separa, a desface, a sparge, a tăia, (regional) a sfărâma, a (se) deschide, a străbate.
Devaliza, verb
Sinonime:
a prăda, a jefui, a fura, a devasta, a sparge.
Distruge, verb
Sinonime:
a (se) nimici, a (se) ruina, a desfiinţa, a face praf, a stârpi, a devasta, a pârjoli, a (se) prăpădi, a pustii, (regional) a pustului, (învechit) a sfârşi, a (se) strica, a lichida, (figurat) a topi; a masacra, a rade, a zdrobi, (învechit şi regional) a sparge, (figurat) a pulveriza, a şterge; a (se) nenoroci, (învechit şi regional) a (se) ticăloşi, a vătăma, a mistui, (figurat) a sfărâma, a ucide, a (se) mânca, a (se) roade.
Dogit (dogită), adjectiv
Sinonime:
plesnit, spart; (figurat) răguşit, hodorogit, hârâit, hârâitor.
Emplastru, substantiv neutru
Sinonime:
leucoplast, plasture, talion, (învechit) blastru, (învechit) blastur, (învechit) bleastru, (învechit) bleastur, (învechit) plastru, (învechit) plastur, (învechit) pleastru, (învechit) pleastur, (învechit) sparadrap, (popular) cataplasmă.
Falie, substantiv feminin
Sinonime:
casură, crachelură, crevasă, fantă, fisură, fractură, interstițiu, spărtură, renură, ruptură, despicătură, (geologie) paraclază; deficiență, feblețe, slăbiciune.
Fărâmă, substantiv feminin
Sinonime:
firimitură, bucăţică, ruptură, frântură, fărâmătură, pic. Fărâma, verb
Sinonime:
a (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge, a (se) distruge, a (se) nimici, a (se) prăpădi.
Fărâmiţa, verb Sinonime:
a sfărâma, a zdrobi, a zobi, a pisa, a sparge; a distruge, a nimici, a descompune. Fărâmiţă, substantiv feminin Sinonime:
firimitură, fărâmă, bucăţică.
Fisiona, verb
Sinonime:
a (se) împărţi, a (se) sparge, a (se) divide, a (se) diviza, a (se) scinda.
Fisură, substantiv feminin
Sinonime:
breșă, crachelură, crăpătură, crevasă, fantă, lezardă, plesnitură, scizură, spărtură. Fisura, verb
Sinonime:
a căpăta fisuri, a (se) sparge, a plesni.
Frânghie, substantiv feminin
Sinonime:
coardă, frenghie, funie, odgon, ştreang, (Banat, Transilvania şi Oltenia) paivan, (Transilvania şi Maramureș) şpargă, (Banat, Transilvania şi Bucovina) ştric, (învechit) aţă, (argou) tău; brâu, canaf, centură, cingătoare, ciucure.
Frântură, substantiv feminin
Sinonime:
bucată, crâmpei, fărâmă, fracțiune, fragment, frângere, parte, porţiune; blenoragie, fractură, gaură, gonoree, ruptură, spărtură.
Fura, verb
Sinonime:
a buzunări, a delapida, a excroca, a jecmăni, a jefui, a lua, a prăda, a pungăși, a spolia, a subtiliza, a sustrage, a șparli, a șterge, a șterpeli, a-și însuşi, (argou) a furgăsi, a furlua, (argou) a mangli, a panghi, a șucări, a șuti, (familiar) a ciordi, (învechit şi familiar) a sfeterisi, (învechit, în Transilvania) a şpilui, (Moldova) a paşli, (prin Bucovina) a hărşni, (prin Transilvania) a ciuşdi, (rar) a hoţi, (regional) a şuchea, a şuchiri, (Transilvania) a pili; a fermeca, a vrăji, a copleşi; a fofila, a furişa, a strecura.
Furaj, substantiv neutru
Sinonime:
fân, iarbă, masă verde, nutreț, paie, păiuș, sparcetă, sparchetă, (învechit și popular) strânsură, (regional) nutriment, (regional) zaherea.
Gaură, substantiv feminin
Sinonime:
adâncitură, ascunzătoare, cavernă, cavitate, deschizătură, gol, orificiu, scobitură, scochină, spărtură, ureche, vizuină, (învechit și regional) scorbelitură, (învechit și regional) scorbură, (învechit) zgău, (Moldova și Bucovina) bortă, (regional) scâlbă; (astronomie) (gaură neagră) black hole; (argou) furt, fraudă, delapidare; (argou) vagin.
Găuri, verb
Sinonime:
a borti, a composta, a pătrunde, a perfora, a potricăli, a scobi, a sfredeli, a sfredeluşi, a sparge, a străpunge, (învechit şi regional) a petrece, (Moldova şi Bucovina) a borteli, (Oltenia) a răzbici, (prin Banat) a butori, (prin vestul Transilvaniei) a sclidiri, (regional) a găuni; (reflexiv) a se caria, a se strica.
Hârb, substantiv neutru
Sinonime:
ciob, ciuruc, farfurie (de calitate proastă sau știrbită), frântură, spărtură, strachină, vas (de proastă calitate sau știrbit); babalâc, baccea, căzătură, hodorog, persoană neputincioasă, ramolit.
Împrăștia, verb
Sinonime:
a (se) cheltui, a (se) destrăma, a (se) dezumfla, a (se) difuza, a (se) dispersa, a (se) duce, a (se) întinde, a (se) lăți, a (se) nărui, a (se) prefira, a (se) presăra, a (se) propaga, a (se) răsfira, a (se) răspândi, a (se) răzleți, a (se) revărsa, a (se) risipi, a (se) spulbera, a (se) transmite, a (se) vărsa, a arunca, a azvârli, a circula, a da, a degaja, a emana, a emite, a exala, a irosi, a prăpădi, a pulveriza, a pune, a radia, a scăpăra, a scoate, a se extinde, a se ridica, a semăna, a vântura, a zvârli, (figurat) a înghiți, (figurat) a mânca, (figurat) a păpa, (figurat) a toca, (grecism învechit) a afierosi, (învechit și popular) a (se) împrăschia, (învechit și regional) a (se) sparge, (învechit și regional) a (se) spărgălui, (învechit și regional) a prăda, (învechit) a (se) povesti, (învechit) a (se) rășchira, (învechit) a (se) scociorî, (învechit) a (se) scodoli, (învechit) a (se) vesti, (învechit) a răsfuga, (învechit) a se tinde, (învechit) a slobozi, (învechit) a spârcui, (livresc) a prodiga, (Oltenia) a (se) vărzui, (popular și figurat) a (se) răzbuna, (popular) a (se) năsădi, (popular) a (se) răzni, (popular) a zburătăci, (prin Oltenia și Banat) a (se) sprânji, (rar) a (se) vehicula, (rar) a scutura, (regional) a mătrăși, (regional) a părădui, (Transilvania) a spesa.
Împrăștiat (împrăștiată), adjectiv
Sinonime:
absent, aiurit, buimac, buimăcit, derutat, descumpănit, desfăcut, dezordonat, dezorganizat, dezorientat, difuz, diseminat, dispersat, distrat, împărțit, lipsit de plan, năuc, năucit, neatent, prefirat, presărat, răsfirat, răspândit, rășchiat, răzlețit, revărsat, risipit, sporadic, spulberat, zăpăcit, (figurat) destrămat, (figurat) silhui, (învechit și regional) rășchirat, (învechit și regional) spart, (învechit) afierosit, (învechit) împrăștiet, (învechit) spârcuit, (popular) răznit.
Lacună, substantiv feminin Sinonime:
gol, lipsă, vid; întrerupere, discontinuitate, spărtură.
Muia, verb
Sinonime:
a atenua, a ceda, a descrește, a diminua, a domoli, a emoționa, a fi plin de, a înduioșa, a îndupleca, a înmuia, a lăsa, a mărunți, a micșora, a modera, a moleși, a pondera, a pune rufele în apă înainte de spălat, a reduce, a scădea, a se blegi, a se calma, a se crăpa, a se face mai moale, a se face zob, a se îmbăia, a se îmblânzi, a se încălzi, a se linişti, a se potoli, a se scălda, a se sparge, a se terciui, a se uda, a slăbi, a tempera, a umezi, a vlăgui, (familiar) a se bleojdi, (figurat) a (se) fleșcăi, (figurat) a se turti, (fonetică) a palataliza, (învechit) a se încări, (popular) a întinge, (popular) a se cofleși, (popular) a se coleși, (prin Muntenia și Oltenia) a se pricăli, (prin Transilvania) a se bălmăji.
Nesocoti, verb
Sinonime:
a călca, a contraveni, a deprecia, a desconsidera, a dispreţui, a ignora, a încălca, a lua în glumă, a lua în râs, a neglija, a necunoaște, a nu ține cont, a nu ține seama de, a omite, a se abate, a subestima, a viola, (figurat) a silui, (învechit) a defăima, (învechit) a mepriza, (învechit) a ocărî, (învechit) a păși, (învechit) a sparge, (învechit) a stropși, (învechit) a știrbi.
Perfora, verb
Sinonime:
a composta, a găuri, a penetra, a poansona, a scobi, a sfredeli, a sparge, a străpunge, a taroda, a transpersa, a traversa, a trece prin, (învechit și regional) a petrece, (învechit și regional) a potricăli, (Moldova și Bucovina) a borteli, (Oltenia) a răzbici, (prin Banat) a butori, (prin Transilvania) a sclidiri, (regional) a borti, (regional) a găuni, (regional) a sfredeluși.
Plesni, verb Sinonime:
a crăpa, a se sparge, a se despica, a se deschide, a se fisura; a pocni, a lovi, a bate, a pălmui, a izbi.
Pocni, verb Sinonime:
a plesni, a trosni, a crăpa; a lovi, a izbi; a detuna, a se sparge, a se rupe.
Ruptură, substantiv feminin Sinonime:
sfâşietură, spărtură, crăpătură, despicătură; zdreanţă, cârpă; hartan, halcă.
Sfărâma, verb Sinonime:
a sparge, a fărâma, a zdrobi; (figurat) a destrăma, a spulbera, a împrăştia; a suprima, a distruge, a nimici; (figurat) a se zbate, a se chinui, a se strădui.
Strica, verb Sinonime:
a deteriora, a degrada, a defecta, a sparge; a se descompune, a se altera; a vătăma, a răni; a tulbura, a deranja, a zădărnici; a se corupe, a decădea, a se deprava, a se desfrâna; a dărâma, a nărui, a distruge; (figurat) a anula, a desfiinţa, a abroga; (figurat) a se certa, a se gâlcevi.
Stropitură, substantiv feminin
Sinonime:
împroșcare, împroșcat, împroșcătură, pată, pic, picătură, picur, strop, stropire, stropit, udare, umezeală, umezire, umezit, (învechit) picurătură, (rar) pătare, (rar) stropeală, (regional și figurat) băutură alcoolică, (regional și figurat) recoltă slabă, (regional) năstrap, (regional) pătătură, (regional) popistroacă, (regional) spârc, (regional) spârcâitură.
Ştirbi, verb Sinonime:
a se ciobi, a se sparge, a se strica; (figurat) a diminua, a vătăma, a ciunti, a trunchia, a încălca.
Ţăndări, verb (popular) Sinonime:
a sfărâma, a sparge, a distruge, a rupe.
Vasistas, substantiv neutru
Sinonime:
ferestruică, ferestruie, ferestrică; deschidere, deschizătură, spărtură; lucarnă; bageac, bageacă.
Alfa, substantiv
Sinonime:
(botanică) (rar) spartă.
Casare, substantiv
Sinonime:
fărâmare, sfărâmare, spargere, zdrobire. Caşare, substantiv
Sinonime:
(acoperire a unei țesături cu o peliculă care imită pielea) caşurare.
Casat, adjectiv
Sinonime:
spart.
Ciob, substantiv
Sinonime:
hârb, spărtură, ţandără, (regional) breanc, (Banat) tioc.
Ciobire, substantiv
Sinonime:
ciobit, ciocnire, ştirbire; spargere.
Ciobit, adjectiv
Sinonime:
ciocnit, ştirb, ştirbit; spart. Ciobit, substantiv
Sinonime:
ciobire; spargere.
Ciobitură, substantiv
Sinonime:
ciocnitură, ştirbitură, (învechit şi regional) ştirbină, (regional) ciumblitură, ştirbeală; spărtură.
Ciocnire, substantiv
Sinonime:
izbire, lovire, tamponare, (livresc) coliziune, impact, (rar) întreciocnire; ciobire, spargere; animozitate, bătălie, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, încăierare, înfruntare, litigiu, luptă, neînţelegere, vrajbă, zâzanie.
Ciocnit, adjectiv
Sinonime:
izbit, lovit, tamponat; ştirbit, spart.
Ciocnitură, substantiv
Sinonime:
ciocneală, ciocnet; ciobitură, spărtură.
Contraveni, verb
Sinonime:
a se abate, a călca, a încălca, a nesocoti, a viola, (învechit) a păşi, a sparge, a stropşi, a ştirbi.
Copcă, substantiv
Sinonime:
agrafă, bară, capsă, cataramă, clemă, coftă, gaură, ochi, salt, săritură, scoabă, scobitură, spărtură, traversă, (Moldova) produșcă, (prin Moldova) știoalnă, (prin Muntenia) scorbură, (regional) beucă, (regional) burduf, (regional) copce, (regional) copcie, (regional) produf, (regional) sponcă, (regional) toană, (regional) vad.
Crăpare, substantiv
Sinonime:
spargere, despicare, întredeschidere, deschidere, fisurare; decedare, deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare.
Crăpat, adjectiv
Sinonime:
spart, despicat, întredeschis, deschis, fisurat. Crăpat, substantiv
Sinonime:
spargere, despicare, întredeschidere, fisurare; (figurat, articulat) decedatul, mortul. Crăpăt, substantiv
Sinonime:
arşiţă, caniculă, (la plural) călduri, dogoare, dogoreală, fierbinţeală, năbuşeală, năduf, năduşeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpuşeală.
Croit, substantiv
Sinonime:
croire, (Transilvania) săbăire, săbăit; bătaie. Croit, adjectiv
Sinonime:
bătut, construit, crăpat, creat, fasonat, format, modelat, născocit, plănuit, proiectat, rupt, spart, tăiat, (învechit și regional) ciuntit, (învechit) îmbucătățit.
Cufurit, adjectiv
Sinonime:
căcăcios, murdărit, (regional) cofârștit, (regional) spârcăcios.
Cuptor, substantiv
Sinonime:
(Banat) şparhat, (regional) rolă, tobă, vatră; (cuptor de var) varniţă; (cuptor înalt) furnal; arşiţă, caniculă, (plural) călduri, dogoare, dogoreală, fierbinţeală, iulie, năbuşeală, năduf, năduşeală, pârjol, pojar, sobă, toropeală, zăduf, zăpuşeală.
Defeca, verb
Sinonime:
(fiziologie) a ieşi, (popular) a se căca, a se cufuri, a se scârnăvi, a se spârcâi, (regional) a se spurca.
Demola, verb
Sinonime:
a dărâma, a sparge, a casa, a deteriora, a distruge, a rade, a ruina.
Deschizătură, substantiv
Sinonime:
deschidere, ecart, gaură, orificiu, (livresc) apertură, (Moldova) bortă, căscătură, spărtură.
Despicare, substantiv
Sinonime:
crăpare, crăpat, despicat, spargere, spart, spintecare, spintecat, tăiat, tăiere, şpăltuire; deschidere.
Despicat, adjectiv
Sinonime:
bifid, crăpat, cvadrifid, plesnit, ramificat, rimiform, spart, spintecat, tăiat, trifid, (industrie) șpăltuit, (învechit) despintecat, (regional) înspicat, (regional) răspicat, (regional) șfărghiat. Despicat, substantiv
Sinonime:
despicare.
Deşeu, substantiv
Sinonime:
gunoi, mizerie, ordură, rest, reziduu, spărtură, zgură, (învechit şi regional) marda.
Devalizare, substantiv
Sinonime:
devastare, jefuire, prădare, spargere.
Devastare, substantiv
Sinonime:
bântuire, devastat, distrugere, jefuire, jefuit, nimicire, pârjolire, prădare, pustiire, ravagiu, spargere, (învechit) bustușag, (învechit) devastație, (învechit) eremitate, (învechit) pustiiciune, (învechit) răzvală, (învechit) risipă, (livresc) devalizare, (regional) hermenție, (regional) raot.
Distrugere, substantiv
Sinonime:
devastare, nimicire, pârjolire, pustiire, (învechit) risipă, masacrare, zdrobire, (învechit şi regional) spargere, ruinare, prăpădire, stricare.
Baltacină, substantiv
Sinonime:
(botanică) iarbă-săracă, sparcetă, sparcetă-de-munte.
Drobiţă, substantiv
Sinonime:
(botanică) drob, (regional) drobişor, drobuşor, genistră, grozamă, spartă; rechie.
Explodare, substantiv
Sinonime:
explozie, detonare, spargere.
Casură, substantiv
Sinonime:
falie, fisură, fractură, ruptură, spărtură, tapură.
Fărâmare, substantiv
Sinonime:
casare, sfărâmare, spargere.
Fărâmat, adjectiv
Sinonime:
sfărâmat, spart, zdrobit, frânt, nimicit, distrus.
Ferestruică, substantiv
Sinonime:
ferestruie, ferestrică; spărtură, deschizătură, (regional) ocheț.
Fisurare, substantiv
Sinonime:
crăpare, fisură, spargere.
Fisurat, adjectiv
Sinonime:
spart, crăpat; (cu rol de substantiv) spargere.
Forţare, substantiv
Sinonime:
constrângere, silire, spargere, strădanie, stricare, violare.
Forţat, adjectiv
Sinonime:
afectat, artificial, brutal, concertat, deschis cu forța, fals, impus, nefiresc, nenatural, obligat, obligatoriu, silit, silnic, sofistic, spart, stricat, violent.
Frânt, adjectiv
Sinonime:
extenuat, fracturat, rupt, sleit, spart, stricat, zdrobit, zigzagat; (la figurat) învins, înfrânt.
Găurire, substantiv
Sinonime:
compostare, forare, găurit, perforare, perforat, perforaţie, rupere, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, spargere, străpungere, străpuns, (Moldova şi Bucovina) bortelire, (regional) găunire.
Găurit, adjectiv
Sinonime:
cariat, perforat, scobit, sfredelit, spart, străpuns, zdrenţuit, (învechit şi regional) potricălit, (Moldova şi Bucovina) bortelit, bortit. Găurit, substantiv
Sinonime:
găurire.
Inutilizabil, adjectiv
Sinonime:
deteriorat, impracticabil, inaplicabil, inutil, neutilizabil, spart.
Cambriolaj, substantiv
Sinonime:
brigandaj, cambriolare, (furt prin) efracție, hold-up, spargere.
Cambriolor, substantiv
Sinonime:
bandit, gangster, hoț, jefuitor, răufăcător, spărgător.
Hârbui, verb
Sinonime:
a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) hodorogi, a (se) preface în hârburi, a (se) strica, a (se) uza, a se învechi, a se răblăgi, a se sparge, a se șubrezi; (figurat) a se rablagi, a se ramoli, a se rebegi, a-și pierde vigoarea fizică și intelectuală.
Concasa, verb
Sinonime:
a aplatiza, a dezagrega, a fărâmița, a pulveriza, a sfărâma un material solid, a sparge în bucăți mici.
Ferestuică, substantiv
Sinonime:
(regional) deschizătură, ferestrică, ferestruică, ferestruie, spărtură.
Inconfortabil, adjectiv
Sinonime:
auster, incomod, inospitalier, lipsit de confort, neconfortabil, rigid, spartan, (figurat) dezagreabil.
Plesnitură, substantiv
Sinonime:
crăpătură, fisură, izbire, izbitură, lovire, lovitură, plesnet, pocnitură, spărtură, trosnitură, (variantă) pleznitură.
Spintecare, substantiv
Sinonime:
crăpare, crăpat, despicare, despicat, rupere, sfâșiere, spargere, spart, spintecat, tăiat, tăiere.
Spintecătură, substantiv
Sinonime:
crăpătură, despicătură, ruptură, sfâșietură, tăietură, (învechit) spărtură.
Speriecios, adjectiv (învechit și regional)
Sinonime:
fricos, sperios, temător, (învechit) speriicios, (regional) spăriecios.
Jnăpăi, verb
Sinonime:
(regional) a bate, a lovi, a sparge.
Avanbec, substantiv
Sinonime:
sparge-val, spargheț, (variantă) avantbec.
Jarcă, substantiv
Sinonime:
(regional) bucată, halcă, harchină, hârșie, jarchină, oaie bătrână și slabă, pelcea, piele de oaie (în stare proastă), spârc; cojoc vechi și jerpelit.