Șpar
Șpar, substantiv (regional)
Sinonime: ramură.  
 
Sparadrap
Sparadrap, substantiv
Sinonime: diachil, diahil, emplastru, plasture.  
 
Sparangă-de-brădet
Sparangă-de-brădet, substantiv (regional)
Sinonime: (botanică) sugătoare.  
 
Spârc
Spârc, substantiv masculin
Sinonime: (familiar) copilandru, pici, prichindel, mucos, puşti, ţângău; (regional) zgârci, cartilaj.  
 
Spârcâială
Spârcâială, substantiv (popular)
Sinonime: diaree, găinaț, (învechit și regional) spârcâitură, (învechit) spârcăire, (regional) murdărie, (regional) spârcâit.  
 
Spârcâire
Spârcâire, substantiv (învechit)
Sinonime: cufurire, găinățare.  
 
Spârcâitură
Spârcâitură, substantiv (regional)
Sinonime: spârc, spârcâială, stropitură, (variantă) spârcăitură.  
 
Sparchetă
Sparchetă, substantiv
Sinonime: (botanică) sparcetă.  
 
Spârcui
Spârcui, verb (învechit)
Sinonime: a sfâşia, a sfârteca, a ciopârţi, a zdrobi; a distruge, a nimici, a risipi, a împrăştia, a pune pe fugă, a face praf.  
 
Spârcuit
Spârcuit, adjectiv (învechit)
Sinonime: împrăștiat, risipit, sfârtecat, sfâșiat, spart, (variantă) spărcuit.

Spârcuit, substantiv (regional)
Sinonime: spargere.  
 
Șpargă
Șpargă, substantiv (regional)
Sinonime: ață groasă, frânghie, funie, sfoară, (variantă) spargă, (variantă) șpeargă.  
 
Spărgăcios
Spărgăcios, adjectiv (învechit)
Sinonime: casabil, casant, fragil.  
 
Spărgane
Spărgane, substantiv la plural (regional)
Sinonime: (la plural) vase sparte, hârburi.  
 
Spărganie
Spărganie, substantiv (regional)
Sinonime: încăpere, sală; mâncău.  
 
Sparganiu
Sparganiu, substantiv (învechit)
Sinonime: (botanică) șovar.  
 
Spărgaș
Spărgaș, substantiv
Sinonime: (argou) hoț, spărgător.  
 
Spărgător
Spărgător, substantiv masculin
Sinonime: hoţ, pungaş, jefuitor.  
 
Spărgătură
Spărgătură, substantiv (învechit)
Sinonime: ciobitură, crăpătură, fisură, plesnitură, spărtură.  
 
Sparge
Sparge, verb
Sinonime: a crăpa, a sfărâma, a rupe, a ciobi, a plesni, a găuri; a despica, a tăia, a distruge, a nărui, a nimici; a jefui, a fura, a prăda; (figurat) a se termina, a se sfârşi, a se încheia, a se stinge; (figurat, învechit) a birui, a înfrânge, a zdrobi, a pune pe fugă, a împrăştia, a goni.  
 
Spărgele
Spărgele, substantiv la plural (regional)
Sinonime: (botanică) vălul-miresei.  
 
Spargere
Spargere, substantiv
Sinonime: ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, deschidere, despicare, despicat, dezbinare, disensiune, distrugere, erupție, explodare, fisurare, fisurat, forțare, furt, găurire, împrăștiere, încetare, înfrângere, învingere, jefuire, neînțelegere, nimicire, plesnire, plesnit, pocnire, risipire, rupere, scindare, sfărâmare, sfârșit, spart, spintecare, spintecat, străpungere, stricare, tăiat, tăiere, terminare, violare, vulcanism, zdrobire.  
 
Șparhat
Șparhat, substantiv (regional)
Sinonime: cuptor, mașină, plită, sobă, (regional) șpoiert.  
 
Șparing
Șparing, substantiv (regional)
Sinonime: şină.  
 
Șparleală
Șparleală, substantiv (argotic)
Sinonime: furt, furtișag, șparlire, șterpeleală.  
 
Șparli
Șparli, verb (familiar)
Sinonime: a ciordi, a fura, a lua, a sustrage, a șterge, a șterpeli.  
 
Șparlire
Șparlire, substantiv (argotic)
Sinonime: furt, furtișag, șparleală, șterpeleală, șterpelire.  
 
Șparlit
Șparlit, adjectiv
Sinonime: furat, șterpelit.  
 
Sparringpartner
Sparringpartner, substantiv
Sinonime: (sport) partener de antrenament, (variantă) sparring-partner.  
 
Spărsătură
Spărsătură, substantiv (învechit)
Sinonime: ciobitură, ciocnitură, crăpătură, deschizătură, fisură, gaură, plesnitură, ruptură, spargere, spart, spărtură.  
 
Spartă
Spartă, substantiv
Sinonime: (botanică) alfa, drob, drobiță.

Sparta, substantiv propriu
Sinonime: (Grecia antică) Lacedemona.  
 
Spartan (spartană)
Spartan (spartană), adjectiv
Sinonime: (figurat) sever, aspru, auster, cazon.  
 
Spartanic
Spartanic, adjectiv (învechit)
Sinonime: spartan, spartiat, (învechit) spartanicesc.  
 
Spartanicesc
Spartanicesc, adjectiv (învechit)
Sinonime: spartan, spartiat, (învechit) spartanic.  
 
Sparten
Sparten, adjectiv (învechit)
Sinonime: spartan, spartiat, (învechit) spartanic, (învechit) spartanicesc.  
 
Spartiat
Spartiat, substantiv și adjectiv
Sinonime: spartan.  
 
Spărticat
Spărticat, adjectiv (regional)
Sinonime: rupt, sfâșiat, zdrențuit.  
 
Spărtigos
Spărtigos, adjectiv (învechit)
Sinonime: casabil, casant, murdar, sfărâmicios, (figurat) ascuțit, (figurat) strident, (variantă) spărtigios.  
 
Spărtură
Spărtură, substantiv feminin
Sinonime: crăpătură, gaură, despicătură; fărâmătură, ciob, hârb, frântură, ruptură; (figurat) disensiune, dezbinare, conflict, ceartă.  
 

Auster (austeră)
Auster (austeră), adjectiv
Sinonime: sobru, reţinut, cumpănit, cumpătat, așezat, stăpânit; simplu, călugăresc, monahal, stoician, spartiat.  
 
Breşă
Breşă, substantiv feminin
Sinonime: deschidere, spărtură, gaură, fisură, străpungere, trecere, pasaj, bortă; falie.  
 
Caras (carași)
Caras (carași), substantiv masculin
Sinonime: (ihtiologie) caracudă, (regional) obleţ, sorean; (caras-de-mare) sparos; (caras-galben) regină.  
 
Carie
Carie, substantiv feminin
Sinonime: gaură, spărtură.  
 
Casant (casantă)
Casant (casantă), adjectiv
Sinonime: casabil, delicat, destructibil, fragil, friabil, slab, (figurat) tăios, (neobișnuit) hotărât, (popular) spărgăcios, (regional) spărtigos.  
 
Cavitate
Cavitate, substantiv feminin
Sinonime: gaură, adâncitură, spărtură, scobitură.  
 
Căscătură
Căscătură, substantiv feminin
Sinonime: căscat; deschizătură, crăpătură, ruptură, spărtură.  
 
Ceda
Ceda, verb
Sinonime: a lăsa, a preda, a da, a cesiona; a se supune, a se recunoaşte învins, a nu se împotrivi, a se preda; (despre boli) a scădea, a se ameliora, a se retrage, a dispărea; a nu rezista, a se încovoia, a plesni, a se crăpa, a se rupe, a se sparge.  
 
Coastă
Coastă, substantiv feminin
Sinonime: dungă, latură, parte; flanc; pantă, povârniş; ţărm, mal, chei; chingă, cocârlă, crivac; (coasta-dracului) sparanghel; (coasta-vrăjmaşului) sparanghel; (expresie) (e slab de-i poți număra coastele) e foarte slab; (expresie) (a pune cuiva sula în coastă) a obliga pe cineva facă un lucru neplăcut; (locuțiune adverbială) (pe o coastă) pe o parte, într-o dungă.  
 
Concurs
Concurs, substantiv neutru
Sinonime: acord, ajutor, alpiniadă, aport, aprobare, asentiment, aviz, balcaniadă, campionat, colaborare, competiţie, confruntare, consimțământ, consimțire, contribuție, cupă, examen, îngăduință, întrecere, învoială, învoire, joc, meci, olimpiadă, partidă, permisiune, serviciu, spartachiadă, sprijin, șalanj, turneu, universiadă, voie, voință, vrere, (figurat) întâlnire, (învechit și regional) faliment, (învechit) concurșum, (învechit) încuviințare, (la plural) oficii.  
 
Crăpa
Crăpa, verb
Sinonime: a se desface, a se deșira, a se despica, a plesni, a se întredeschide, a se sparge, a se fisura; (figurat) a muri, a deceda, a sucomba; a se stinge.  
 
Crăpătură
Crăpătură, substantiv feminin
Sinonime: căscătură, ciobitură, ciocnitură, crachelură, crăpare, crăpăturică, crestătură, crevasă, deschizătură, despicătură, diaclază, fantă, fisură, gaură, gelivură, incizură, întredeschidere, întredeschizătură, lezardă, plesnitură, riz, ruptură, săpătură, scizură, spărtură, spintecătură, tăietură, (învechit) spărgătură, (învechit) spărsătură, (regional) hârtop, (regional) pleasnă, (regional) ștezură, (variantă) crepătură.  
 
Deschide
Deschide, verb
Sinonime: a căsca, a crăpa, a descuia, a destupa, a dezlipi, a înflori, a însenina, a plesni, a (se) desface, a (se) despica, a sparge; a inaugura, a debuta, a vernisa.  
 
Deschidere
Deschidere, substantiv feminin
Sinonime: acces, breșă, ieșire, intrare, spaţiu, perspectivă, despicătură, crăpătură, desfacere, descuiere, căscare, căscat, destupare, spargere, crăpare, despicare, plesnire, deschizătură, deșirare, orificiu, gaură, distanță, ecart, ecartament, descoperire; (deschidere geologică) afloriment; exordiu, inaugurare, începere, preliminar; acceptare, receptivitate, toleranță.

Deșchidere, substantiv
Sinonime: (popular) deschidere.  
 
Despica
Despica, verb
Sinonime: a (se) crăpa, a spinteca, a despărţi, a separa, a desface, a sparge, a tăia, (regional) a sfărâma, a (se) deschide, a străbate.  
 
Devaliza
Devaliza, verb
Sinonime: a prăda, a jefui, a fura, a devasta, a sparge.  
 
Distruge
Distruge, verb
Sinonime: a (se) nimici, a (se) ruina, a desfiinţa, a face praf, a stârpi, a devasta, a pârjoli, a (se) prăpădi, a pustii, (regional) a pustului, (învechit) a sfârşi, a (se) strica, a lichida, (figurat) a topi; a masacra, a rade, a zdrobi, (învechit şi regional) a sparge, (figurat) a pulveriza, a şterge; a (se) nenoroci, (învechit şi regional) a (se) ticăloşi, a vătăma, a mistui, (figurat) a sfărâma, a ucide, a (se) mânca, a (se) roade.  
 
Dogit (dogită)
Dogit (dogită), adjectiv
Sinonime: plesnit, spart; (figurat) răguşit, hodorogit, hârâit, hârâitor.  
 
Emplastru
Emplastru, substantiv neutru
Sinonime: leucoplast, plasture, talion, (învechit) blastru, (învechit) blastur, (învechit) bleastru, (învechit) bleastur, (învechit) plastru, (învechit) plastur, (învechit) pleastru, (învechit) pleastur, (învechit) sparadrap, (popular) cataplasmă.  
 
Falie
Falie, substantiv feminin
Sinonime: casură, crachelură, crevasă, fantă, fisură, fractură, interstițiu, spărtură, renură, ruptură, despicătură, (geologie) paraclază; deficiență, feblețe, slăbiciune.  
 
Fărâmă
Fărâmă, substantiv feminin
Sinonime: firimitură, bucăţică, ruptură, frântură, fărâmătură, pic.

Fărâma, verb
Sinonime: a (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge, a (se) distruge, a (se) nimici, a (se) prăpădi.  
 
Fărâmiţa
Fărâmiţa, verb
Sinonime: a sfărâma, a zdrobi, a zobi, a pisa, a sparge; a distruge, a nimici, a descompune.

Fărâmiţă, substantiv feminin
Sinonime: firimitură, fărâmă, bucăţică.  
 
Fisiona
Fisiona, verb
Sinonime: a (se) împărţi, a (se) sparge, a (se) divide, a (se) diviza, a (se) scinda.  
 
Fisură
Fisură, substantiv feminin
Sinonime: breșă, crachelură, crăpătură, crevasă, fantă, lezardă, plesnitură, scizură, spărtură.

Fisura, verb
Sinonime: a căpăta fisuri, a (se) sparge, a plesni.  
 
Frânghie
Frânghie, substantiv feminin
Sinonime: coardă, frenghie, funie, odgon, ştreang, (Banat, Transilvania şi Oltenia) paivan, (Transilvania şi Maramureș) şpargă, (Banat, Transilvania şi Bucovina) ştric, (învechit) aţă, (argou) tău; brâu, canaf, centură, cingătoare, ciucure.  
 
Frântură
Frântură, substantiv feminin
Sinonime: bucată, crâmpei, fărâmă, fracțiune, fragment, frângere, parte, porţiune; blenoragie, fractură, gaură, gonoree, ruptură, spărtură.  
 
Fura
Fura, verb
Sinonime: a buzunări, a delapida, a excroca, a jecmăni, a jefui, a lua, a prăda, a pungăși, a spolia, a subtiliza, a sustrage, a șparli, a șterge, a șterpeli, a-și însuşi, (argou) a furgăsi, a furlua, (argou) a mangli, a panghi, a șucări, a șuti, (familiar) a ciordi, (învechit şi familiar) a sfeterisi, (învechit, în Transilvania) a şpilui, (Moldova) a paşli, (prin Bucovina) a hărşni, (prin Transilvania) a ciuşdi, (rar) a hoţi, (regional) a şuchea, a şuchiri, (Transilvania) a pili; a fermeca, a vrăji, a copleşi; a fofila, a furişa, a strecura.  
 
Furaj
Furaj, substantiv neutru
Sinonime: fân, iarbă, masă verde, nutreț, paie, păiuș, sparcetă, sparchetă, (învechit și popular) strânsură, (regional) nutriment, (regional) zaherea.  
 
Gaură
Gaură, substantiv feminin
Sinonime: adâncitură, ascunzătoare, cavernă, cavitate, deschizătură, gol, orificiu, scobitură, scochină, spărtură, ureche, vizuină, (învechit și regional) scorbelitură, (învechit și regional) scorbură, (învechit) zgău, (Moldova și Bucovina) bortă, (regional) scâlbă; (astronomie) (gaură neagră) black hole; (argou) furt, fraudă, delapidare; (argou) vagin.  
 
Găuri
Găuri, verb
Sinonime: a borti, a composta, a pătrunde, a perfora, a potricăli, a scobi, a sfredeli, a sfredeluşi, a sparge, a străpunge, (învechit şi regional) a petrece, (Moldova şi Bucovina) a borteli, (Oltenia) a răzbici, (prin Banat) a butori, (prin vestul Transilvaniei) a sclidiri, (regional) a găuni; (reflexiv) a se caria, a se strica.  
 
Hârb
Hârb, substantiv neutru
Sinonime: ciob, ciuruc, farfurie (de calitate proastă sau știrbită), frântură, spărtură, strachină, vas (de proastă calitate sau știrbit); babalâc, baccea, căzătură, hodorog, persoană neputincioasă, ramolit.  
 
Împrăștia
Împrăștia, verb
Sinonime: a (se) cheltui, a (se) destrăma, a (se) dezumfla, a (se) difuza, a (se) dispersa, a (se) duce, a (se) întinde, a (se) lăți, a (se) nărui, a (se) prefira, a (se) presăra, a (se) propaga, a (se) răsfira, a (se) răspândi, a (se) răzleți, a (se) revărsa, a (se) risipi, a (se) spulbera, a (se) transmite, a (se) vărsa, a arunca, a azvârli, a circula, a da, a degaja, a emana, a emite, a exala, a irosi, a prăpădi, a pulveriza, a pune, a radia, a scăpăra, a scoate, a se extinde, a se ridica, a semăna, a vântura, a zvârli, (figurat) a înghiți, (figurat) a mânca, (figurat) a păpa, (figurat) a toca, (grecism învechit) a afierosi, (învechit și popular) a (se) împrăschia, (învechit și regional) a (se) sparge, (învechit și regional) a (se) spărgălui, (învechit și regional) a prăda, (învechit) a (se) povesti, (învechit) a (se) rășchira, (învechit) a (se) scociorî, (învechit) a (se) scodoli, (învechit) a (se) vesti, (învechit) a răsfuga, (învechit) a se tinde, (învechit) a slobozi, (învechit) a spârcui, (livresc) a prodiga, (Oltenia) a (se) vărzui, (popular și figurat) a (se) răzbuna, (popular) a (se) năsădi, (popular) a (se) răzni, (popular) a zburătăci, (prin Oltenia și Banat) a (se) sprânji, (rar) a (se) vehicula, (rar) a scutura, (regional) a mătrăși, (regional) a părădui, (Transilvania) a spesa.  
 
Împrăștiat (împrăștiată)
Împrăștiat (împrăștiată), adjectiv
Sinonime: absent, aiurit, buimac, buimăcit, derutat, descumpănit, desfăcut, dezordonat, dezorganizat, dezorientat, difuz, diseminat, dispersat, distrat, împărțit, lipsit de plan, năuc, năucit, neatent, prefirat, presărat, răsfirat, răspândit, rășchiat, răzlețit, revărsat, risipit, sporadic, spulberat, zăpăcit, (figurat) destrămat, (figurat) silhui, (învechit și regional) rășchirat, (învechit și regional) spart, (învechit) afierosit, (învechit) împrăștiet, (învechit) spârcuit, (popular) răznit.  
 
Lacună
Lacună, substantiv feminin
Sinonime: gol, lipsă, vid; întrerupere, discontinuitate, spărtură.  
 
Muia
Muia, verb
Sinonime: a atenua, a ceda, a descrește, a diminua, a domoli, a emoționa, a fi plin de, a înduioșa, a îndupleca, a înmuia, a lăsa, a mărunți, a micșora, a modera, a moleși, a pondera, a pune rufele în apă înainte de spălat, a reduce, a scădea, a se blegi, a se calma, a se crăpa, a se face mai moale, a se face zob, a se îmbăia, a se îmblânzi, a se încălzi, a se linişti, a se potoli, a se scălda, a se sparge, a se terciui, a se uda, a slăbi, a tempera, a umezi, a vlăgui, (familiar) a se bleojdi, (figurat) a (se) fleșcăi, (figurat) a se turti, (fonetică) a palataliza, (învechit) a se încări, (popular) a întinge, (popular) a se cofleși, (popular) a se coleși, (prin Muntenia și Oltenia) a se pricăli, (prin Transilvania) a se bălmăji.  
 
Nesocoti
Nesocoti, verb
Sinonime: a călca, a contraveni, a deprecia, a desconsidera, a dispreţui, a ignora, a încălca, a lua în glumă, a lua în râs, a neglija, a necunoaște, a nu ține cont, a nu ține seama de, a omite, a se abate, a subestima, a viola, (figurat) a silui, (învechit) a defăima, (învechit) a mepriza, (învechit) a ocărî, (învechit) a păși, (învechit) a sparge, (învechit) a stropși, (învechit) a știrbi.  
 
Perfora
Perfora, verb
Sinonime: a composta, a găuri, a penetra, a poansona, a scobi, a sfredeli, a sparge, a străpunge, a taroda, a transpersa, a traversa, a trece prin, (învechit și regional) a petrece, (învechit și regional) a potricăli, (Moldova și Bucovina) a borteli, (Oltenia) a răzbici, (prin Banat) a butori, (prin Transilvania) a sclidiri, (regional) a borti, (regional) a găuni, (regional) a sfredeluși.  
 
Plesni
Plesni, verb
Sinonime: a crăpa, a se sparge, a se despica, a se deschide, a se fisura; a pocni, a lovi, a bate, a pălmui, a izbi.  
 
Pocni
Pocni, verb
Sinonime: a plesni, a trosni, a crăpa; a lovi, a izbi; a detuna, a se sparge, a se rupe.  
 
Ruptură
Ruptură, substantiv feminin
Sinonime: sfâşietură, spărtură, crăpătură, despicătură; zdreanţă, cârpă; hartan, halcă.  
 
Sfărâma
Sfărâma, verb
Sinonime: a sparge, a fărâma, a zdrobi; (figurat) a destrăma, a spulbera, a împrăştia; a suprima, a distruge, a nimici; (figurat) a se zbate, a se chinui, a se strădui.  
 
Strica
Strica, verb
Sinonime: a deteriora, a degrada, a defecta, a sparge; a se descompune, a se altera; a vătăma, a răni; a tulbura, a deranja, a zădărnici; a se corupe, a decădea, a se deprava, a se desfrâna; a dărâma, a nărui, a distruge; (figurat) a anula, a desfiinţa, a abroga; (figurat) a se certa, a se gâlcevi.  
 
Stropitură
Stropitură, substantiv feminin
Sinonime: împroșcare, împroșcat, împroșcătură, pată, pic, picătură, picur, strop, stropire, stropit, udare, umezeală, umezire, umezit, (învechit) picurătură, (rar) pătare, (rar) stropeală, (regional și figurat) băutură alcoolică, (regional și figurat) recoltă slabă, (regional) năstrap, (regional) pătătură, (regional) popistroacă, (regional) spârc, (regional) spârcâitură.  
 
Ştirbi
Ştirbi, verb
Sinonime: a se ciobi, a se sparge, a se strica; (figurat) a diminua, a vătăma, a ciunti, a trunchia, a încălca.  
 
Ţăndări
Ţăndări, verb (popular)
Sinonime: a sfărâma, a sparge, a distruge, a rupe.  
 
Vasistas
Vasistas, substantiv neutru
Sinonime: ferestruică, ferestruie, ferestrică; deschidere, deschizătură, spărtură; lucarnă; bageac, bageacă.  
 
Alfa
Alfa, substantiv
Sinonime: (botanică) (rar) spartă.  
 
Casare
Casare, substantiv
Sinonime: fărâmare, sfărâmare, spargere, zdrobire.

Caşare, substantiv
Sinonime: (acoperire a unei țesături cu o peliculă care imită pielea) caşurare.  
 
Casat
Casat, adjectiv
Sinonime: spart.  
 
Ciob
Ciob, substantiv
Sinonime: hârb, spărtură, ţandără, (regional) breanc, (Banat) tioc.  
 
Ciobire
Ciobire, substantiv
Sinonime: ciobit, ciocnire, ştirbire; spargere.  
 
Ciobit
Ciobit, adjectiv
Sinonime: ciocnit, ştirb, ştirbit; spart.

Ciobit, substantiv
Sinonime: ciobire; spargere.  
 
Ciobitură
Ciobitură, substantiv
Sinonime: ciocnitură, ştirbitură, (învechit şi regional) ştirbină, (regional) ciumblitură, ştirbeală; spărtură.  
 
Ciocnire
Ciocnire, substantiv
Sinonime: izbire, lovire, tamponare, (livresc) coliziune, impact, (rar) întreciocnire; ciobire, spargere; animozitate, bătălie, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, încăierare, înfruntare, litigiu, luptă, neînţelegere, vrajbă, zâzanie.  
 
Ciocnit
Ciocnit, adjectiv
Sinonime: izbit, lovit, tamponat; ştirbit, spart.  
 
Ciocnitură
Ciocnitură, substantiv
Sinonime: ciocneală, ciocnet; ciobitură, spărtură.  
 
Contraveni
Contraveni, verb
Sinonime: a se abate, a călca, a încălca, a nesocoti, a viola, (învechit) a păşi, a sparge, a stropşi, a ştirbi.  
 
Copcă
Copcă, substantiv
Sinonime: agrafă, bară, capsă, cataramă, clemă, coftă, gaură, ochi, salt, săritură, scoabă, scobitură, spărtură, traversă, (Moldova) produșcă, (prin Moldova) știoalnă, (prin Muntenia) scorbură, (regional) beucă, (regional) burduf, (regional) copce, (regional) copcie, (regional) produf, (regional) sponcă, (regional) toană, (regional) vad.  
 
Crăpare
Crăpare, substantiv
Sinonime: spargere, despicare, întredeschidere, deschidere, fisurare; decedare, deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare.  
 
Crăpat
Crăpat, adjectiv
Sinonime: spart, despicat, întredeschis, deschis, fisurat.

Crăpat, substantiv
Sinonime: spargere, despicare, întredeschidere, fisurare; (figurat, articulat) decedatul, mortul.

Crăpăt, substantiv
Sinonime: arşiţă, caniculă, (la plural) călduri, dogoare, dogoreală, fierbinţeală, năbuşeală, năduf, năduşeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpuşeală.  
 
Croit
Croit, substantiv
Sinonime: croire, (Transilvania) săbăire, săbăit; bătaie.

Croit, adjectiv
Sinonime: bătut, construit, crăpat, creat, fasonat, format, modelat, născocit, plănuit, proiectat, rupt, spart, tăiat, (învechit și regional) ciuntit, (învechit) îmbucătățit.  
 
Cufurit
Cufurit, adjectiv
Sinonime: căcăcios, murdărit, (regional) cofârștit, (regional) spârcăcios.  
 
Cuptor
Cuptor, substantiv
Sinonime: (Banat) şparhat, (regional) rolă, tobă, vatră; (cuptor de var) varniţă; (cuptor înalt) furnal; arşiţă, caniculă, (plural) călduri, dogoare, dogoreală, fierbinţeală, iulie, năbuşeală, năduf, năduşeală, pârjol, pojar, sobă, toropeală, zăduf, zăpuşeală.  
 
Defeca
Defeca, verb
Sinonime: (fiziologie) a ieşi, (popular) a se căca, a se cufuri, a se scârnăvi, a se spârcâi, (regional) a se spurca.  
 
Demola
Demola, verb
Sinonime: a dărâma, a sparge, a casa, a deteriora, a distruge, a rade, a ruina.  
 
Deschizătură
Deschizătură, substantiv
Sinonime: deschidere, ecart, gaură, orificiu, (livresc) apertură, (Moldova) bortă, căscătură, spărtură.  
 
Despicare
Despicare, substantiv
Sinonime: crăpare, crăpat, despicat, spargere, spart, spintecare, spintecat, tăiat, tăiere, şpăltuire; deschidere.  
 
Despicat
Despicat, adjectiv
Sinonime: bifid, crăpat, cvadrifid, plesnit, ramificat, rimiform, spart, spintecat, tăiat, trifid, (industrie) șpăltuit, (învechit) despintecat, (regional) înspicat, (regional) răspicat, (regional) șfărghiat.

Despicat, substantiv
Sinonime: despicare.  
 
Deşeu
Deşeu, substantiv
Sinonime: gunoi, mizerie, ordură, rest, reziduu, spărtură, zgură, (învechit şi regional) marda.  
 
Devalizare
Devalizare, substantiv
Sinonime: devastare, jefuire, prădare, spargere.  
 
Devastare
Devastare, substantiv
Sinonime: bântuire, devastat, distrugere, jefuire, jefuit, nimicire, pârjolire, prădare, pustiire, ravagiu, spargere, (învechit) bustușag, (învechit) devastație, (învechit) eremitate, (învechit) pustiiciune, (învechit) răzvală, (învechit) risipă, (livresc) devalizare, (regional) hermenție, (regional) raot.  
 
Distrugere
Distrugere, substantiv
Sinonime: devastare, nimicire, pârjolire, pustiire, (învechit) risipă, masacrare, zdrobire, (învechit şi regional) spargere, ruinare, prăpădire, stricare.  
 
Baltacină
Baltacină, substantiv
Sinonime: (botanică) iarbă-săracă, sparcetă, sparcetă-de-munte.  
 
Drobiţă
Drobiţă, substantiv
Sinonime: (botanică) drob, (regional) drobişor, drobuşor, genistră, grozamă, spartă; rechie.  
 
Explodare
Explodare, substantiv
Sinonime: explozie, detonare, spargere.  
 
Casură
Casură, substantiv
Sinonime: falie, fisură, fractură, ruptură, spărtură, tapură.  
 
Fărâmare
Fărâmare, substantiv
Sinonime: casare, sfărâmare, spargere.  
 
Fărâmat
Fărâmat, adjectiv
Sinonime: sfărâmat, spart, zdrobit, frânt, nimicit, distrus.  
 
Ferestruică
Ferestruică, substantiv
Sinonime: ferestruie, ferestrică; spărtură, deschizătură, (regional) ocheț.  
 
Fisurare
Fisurare, substantiv
Sinonime: crăpare, fisură, spargere.  
 
Fisurat
Fisurat, adjectiv
Sinonime: spart, crăpat; (cu rol de substantiv) spargere.  
 
Forţare
Forţare, substantiv
Sinonime: constrângere, silire, spargere, strădanie, stricare, violare.  
 
Forţat
Forţat, adjectiv
Sinonime: afectat, artificial, brutal, concertat, deschis cu forța, fals, impus, nefiresc, nenatural, obligat, obligatoriu, silit, silnic, sofistic, spart, stricat, violent.  
 
Frânt
Frânt, adjectiv
Sinonime: extenuat, fracturat, rupt, sleit, spart, stricat, zdrobit, zigzagat; (la figurat) învins, înfrânt.  
 
Găurire
Găurire, substantiv
Sinonime: compostare, forare, găurit, perforare, perforat, perforaţie, rupere, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, spargere, străpungere, străpuns, (Moldova şi Bucovina) bortelire, (regional) găunire.  
 
Găurit
Găurit, adjectiv
Sinonime: cariat, perforat, scobit, sfredelit, spart, străpuns, zdrenţuit, (învechit şi regional) potricălit, (Moldova şi Bucovina) bortelit, bortit.

Găurit, substantiv
Sinonime: găurire.  
 
Inutilizabil
Inutilizabil, adjectiv
Sinonime: deteriorat, impracticabil, inaplicabil, inutil, neutilizabil, spart.  
 
Cambriolaj
Cambriolaj, substantiv
Sinonime: brigandaj, cambriolare, (furt prin) efracție, hold-up, spargere.  
 
Cambriolor
Cambriolor, substantiv
Sinonime: bandit, gangster, hoț, jefuitor, răufăcător, spărgător.  
 
Hârbui
Hârbui, verb
Sinonime: a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) hodorogi, a (se) preface în hârburi, a (se) strica, a (se) uza, a se învechi, a se răblăgi, a se sparge, a se șubrezi; (figurat) a se rablagi, a se ramoli, a se rebegi, a-și pierde vigoarea fizică și intelectuală.  
 
Concasa
Concasa, verb
Sinonime: a aplatiza, a dezagrega, a fărâmița, a pulveriza, a sfărâma un material solid, a sparge în bucăți mici.  
 
Ferestuică
Ferestuică, substantiv
Sinonime: (regional) deschizătură, ferestrică, ferestruică, ferestruie, spărtură.  
 
Inconfortabil
Inconfortabil, adjectiv
Sinonime: auster, incomod, inospitalier, lipsit de confort, neconfortabil, rigid, spartan, (figurat) dezagreabil.  
 
Plesnitură
Plesnitură, substantiv
Sinonime: crăpătură, fisură, izbire, izbitură, lovire, lovitură, plesnet, pocnitură, spărtură, trosnitură, (variantă) pleznitură.  
 
Spintecare
Spintecare, substantiv
Sinonime: crăpare, crăpat, despicare, despicat, rupere, sfâșiere, spargere, spart, spintecat, tăiat, tăiere.  
 
Spintecătură
Spintecătură, substantiv
Sinonime: crăpătură, despicătură, ruptură, sfâșietură, tăietură, (învechit) spărtură.  
 
Speriecios
Speriecios, adjectiv (învechit și regional)
Sinonime: fricos, sperios, temător, (învechit) speriicios, (regional) spăriecios.  
 
Jnăpăi
Jnăpăi, verb
Sinonime: (regional) a bate, a lovi, a sparge.  
 
Avanbec
Avanbec, substantiv
Sinonime: sparge-val, spargheț, (variantă) avantbec.  
 
Jarcă
Jarcă, substantiv
Sinonime: (regional) bucată, halcă, harchină, hârșie, jarchină, oaie bătrână și slabă, pelcea, piele de oaie (în stare proastă), spârc; cojoc vechi și jerpelit.  
 
 


Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

RSS


Meniu
Dictoo.eu
Dictoo.eu
Dictoo
Dicționar