Ţigan, substantiv
Sinonime:
gitan, nomad, rom, (popular) arapină; (familiar, depreciativ) cioară, cioroi; (ţigan nomad) corturar, şătrar, (rar) şătraş. Țigan, adjectiv
Sinonime:
ţigănesc, nomad.
Țigănărit, substantiv (învechit)
Sinonime:
(în Moldova medievală) bir pe țigani.
Țigănatec, adjectiv
Sinonime:
brun, brunet, ca un țigan, negricios, oacheș, tuciuriu, (variantă) țigănatic.
Țigănatic, adjectiv
Sinonime:
ca un țigan, cu fața smeadă, brun, brunet, negricios, oacheş, tuciuriu.
Țigancă, substantiv
Sinonime:
gitană, nomadă, romă, țigană, (argotic) boroaică, (argotic) garoaică; (botanică) sugel, urzică moartă.
Ţigăncuşă (țigăncușe), substantiv feminin
Sinonime:
țigancă, ţigăncuţă, (prin extensie) tânără brună; (botanică) crăiță, vâzdoagă.
Ţigăncuţă, substantiv
Sinonime:
ţigăncuşă.
Țigăneală (țigăneli), substantiv feminin
Sinonime:
târguială, tocmeală; (la plural) insulte, vorbe urâte.
Țigănească, substantiv
Sinonime:
(limba țiganilor) romani.
Ţigănesc, adjectiv
Sinonime:
de țigan, rudăresc, (rar) ţigan; (figurat) ordinar, trivial, vulgar.
Ţigăni, verb Sinonime:
a se tocmi, a se târgui, a face gălăgie.
Ţigănie, substantiv
Sinonime:
cartier de țigani, mahala, șatră, ţigănime; balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot; târguială, tocmeală (excesivă), zgârcenie.
Țigănime, substantiv
Sinonime:
țigănie.
Țigănos, adjectiv
Sinonime:
brun, brunet, negricios, oacheș, tuciuriu; calic, zgârcit.
Ţigănos (ţigănoasă), adjectiv Sinonime:
negricios, brun, oacheş.
Hărmălaie, substantiv feminin
Sinonime:
balamuc, confuzie, dandana, dănănaie, dăndănaie, dezordine, gălăgie, gâlceavă, harababură, hălălaie, hărhălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, toiet, toloboată, tololoi, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zăpăceală, zgomot, (argou) năsulie, (astăzi rar) strigare, (familiar) tam-tam, (figurat) țigănie, (învechit și regional) toi, (învechit) calabalâc, (livresc) tapaj, (Moldova, Bucovina și Transilvania) holcă, (popular și familiar) chiloman, (rar) larmăt, (regional) haraiman, (Transilvania) lolotă.
Impozit, substantiv neutru
Sinonime:
acciz, acciză, bir, contribuție, cotă-parte, dare, dijmă, dijmuială, dijmuire, dijmuit, exciză, impunere, plată, taxă, tribut, vamă, vămuire, (Banat) ștaier, (învechit și regional) porție, (învechit și regional) slujbă, (Maramureș) sazolic, (popular) mirie; (învechit) adău, adet, ajutorință, capitație, cerărit, cislă, dabilă, dajdie, desetină, dijmărit, foncieră, fumărit, găleată, goștină, ierbărit, iliș, jugărit, madea, măjărit, măscărit, năpastă, nevoie, obicei, oierit, orânduială, pădurărit, plocon (de nume), podărit, pogonărit, prisăcărit, rânduială, satara, seamă, tescovinărit, tutunărit, țigănărit, văcărit, vădrărit, vămuială, vărat, văratic, vinărici, vinărit, zeciuială, zeciuire.
Rom, substantiv masculin Sinonime:
ţigan.
Rudăresc (rudărească), adjectiv Sinonime:
ţigănesc, de rudar.
Şatră, substantiv feminin Sinonime:
cort, baracă, şandrama, şopron; grup de ţigani nomazi, comunitate de ţigani nomazi.
Şătrar, substantiv masculin Sinonime:
ţigan nomad; negustor ambulant; (învechit) dregător domnesc.
Bulibaşă, substantiv
Sinonime:
vătaful ţiganilor.
Cioară, substantiv
Sinonime:
rom, ţigan; (cioară-gulerată) ceucă, stancă, stăncuţă; (cioară-pucioasă) ceucă, dumbrăveancă, stancă, stăncuţă.
Ciorânglav, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) lemn-dulce; (depreciativ) rrom, țigan.
Cioroi, substantiv
Sinonime:
(botanică) (regional) cioroinic; corb, rom, ţigan.
Coarbă, substantiv
Sinonime:
(tehnică) colătău, curbină, manivelă, mănunchi, mănușă, sfredel (cu șorof), sucală; corbiță, corboaică, (popular) femeie oacheșă, (rar) corbă, (rar) țigancă, (regional) iapă slabă.
Corturar, substantiv
Sinonime:
cortorar, șătrar, țigan nomad, (rar) șătraș.
Crăiţă, substantiv
Sinonime:
(botanică) vâzdoagă, (regional) (la plural) boance, (la plural) bofte, budiană, (la plural) ocheşele, săscută, (la plural) schilculite, (la plural) ţigăncuşe; cocotă, curvă, damă, femeie de stradă, împărăteasă, mamă, matcă, prostituată, regină, târfă.
Danci, substantiv
Sinonime:
copil de țigan, (popular) parpandel, puradel.
Arapină, substantiv
Sinonime:
rom, țigan.
Romani, substantiv
Sinonime:
limba țiganilor, limba romă, (limba romani) rromani, țigănească. Români, verb
Sinonime:
a (se) româniza, a traduce în românește. Romani, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) romaniza.
Faraoancă, substantiv
Sinonime:
faraoană, țigancă.
Garoi, substantiv
Sinonime:
(ornitologie) cioară; (depreciativ) rrom, țigan.
Zavragiu, substantiv (popular)
Sinonime:
arțăgos, căldărar, certăreț, gâlcevitor, huligan, răzvrătit, scandalagiu, șătrar, țigan nomad, ursar, (învechit și popular) eterist. Zavragiu, adjectiv (popular)
Sinonime:
arţăgos, certăreţ, gâlcevitor, scandalagiu.
Rrom, substantiv
Sinonime:
rom, țigan.
Tocmire, substantiv
Sinonime:
acord, angajare, aranjament, combinație, contract, convenție, înțelegere, învoială, învoire, legământ, orânduială, ordine, organizare, pact, rânduială, regulă, târguială, tocmeală, tranzacție, țigăneală.
Vâzdoagă, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) crăiță, garoafă, țigăncușă, (regional) văzdoagă; bâzdoacă, ghioagă, măciucă.
Tigaie, substantiv
Sinonime:
căldare, cratiţă, lagăr, teică, tigăiță, tingire, (Banat, Transilvania și Oltenia) raină, (învechit) tigan, (regional) rânel, (tehnică) broască.
Șetrar, substantiv (regional)
Sinonime:
boiernaș, corturar, țigan de șatră, (marele șătrar) boier, (regional) șatrar, (variantă) șătrar.
Baroi, substantiv
Sinonime:
(depreciativ) boroi, garoi, rrom, țigan, zgaroi.
Boroi, substantiv
Sinonime:
(depreciativ) baroi, garoi, rrom, țigan, zgaroi; drac.
Gitană, substantiv
Sinonime:
țigancă (din Spania).
Gitan, adjectiv
Sinonime:
țigănesc, (de) țigan.
Borâtură, substantiv
Sinonime:
vărsătură, vomare, vomă, (depreciativ) țigan, (popular) spermă. Borătură, substantiv
Sinonime:
borâtură, vomitat.
Țiitură, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
autoritate, concubinaj, dominare, dominație, domnie, femeie ușuratică, hang, hegemonie, horă țigănească, hrană, ison, întreținere, loc de pândă, păstorire, putere, stăpânire, supremație, tărie, ținere, (regional) țiitorie.
Gavaon, substantiv (regional)
Sinonime:
țigan, (variantă) găvăun.
Baragladină, substantiv
Sinonime:
(depreciativ) rrom, țigan; țigancă, (învechit) boancă.
Baraon, substantiv
Sinonime:
(depreciativ) rrom, țigan.
Parpanghel, substantiv (regional)
Sinonime:
danci, puradel, țigănel, (variantă) parpandel.
Nomad, adjectiv
Sinonime:
ambulant, călător, instabil, itinerant, migrant, migrator, mobil, nestatornic, rătăcitor, vagabond, voiajor, (învechit) nomadic. Nomad, substantiv
Sinonime:
beduin, boem, bohem, călător, gitan, țigan, vagabond, voiajor.
Bonzar-negru, substantiv
Sinonime:
(entomologie) viespe țigănească.
Gașperiță, substantiv (familiar)
Sinonime:
tipă, țigancă.
Neguțare, substantiv (învechit)
Sinonime:
cumpărare, negociere, precupețire, târguire, tocmeală, tocmire, vânzare, (argotic) țigăneală, (variantă) negoțare.
Pescăruș, substantiv
Sinonime:
(ornitologie) alcion, cărăbaș, cărăbaș-comun, chiră, chirighiță, goeland, lar, laridă, lariformă, martin, martinaș, martinel, pagofilă, pescar, pescăraș, pescărel, pescăriță, râbar, rândunea-maritimă-mică, rândunică-de-mare, țigăncușă, țigănuș, (popular) ielcovan, (regional) giușcă, (regional) libuț, (regional) lișiță, (regional) lopătar, (regional) nagâț, (regional) păscălar, (regional) păscărui, (regional) păscăruș, (regional) pâscan, (regional) pescăriță-cu-cap-negru, (regional) pescuț, (regional) pietrar, (regional) piscăruș, (regional) rață-de-tău.
Cioroaică, substantiv
Sinonime:
(ornitologie) cioară, (regional) cioracă; (depreciativ) brunetă, țigancă.
Magraon, substantiv (argotic)
Sinonime:
țigan.
Cortorar, substantiv
Sinonime:
corturar, șătrar, țigan nomad, (rar) șătraș, (regional) igneaz, (regional) modoran.
Cortoroșiță, substantiv (regional)
Sinonime:
corturară, țigancă nomadă, (învechit) lăieșiță, (învechit) lăietură.
Cortorăresc, adjectiv
Sinonime:
corturăresc, lăieșesc, țigănesc.
