Învățat (învățată)
Învățat (învățată), adjectiv
Sinonime: instruit, erudit, cult, doct, citit, savant.  
 
Învăţător (învățătoare)
Învăţător (învățătoare), substantiv masculin şi substantiv feminin
Sinonime: dascăl, maestru, preceptor; îndrumător, iniţiator, povăţuitor.  
 
Învățătoresc
Învățătoresc, adjectiv
Sinonime: dăscălesc, dăscălicesc.  
 
Învăţătorime
Învăţătorime, substantiv
Sinonime: (popular şi familiar) corpul învățătoresc, dăscălime.  
 
Învățătură
Învățătură, substantiv feminin
Sinonime: doctrină, principiu, ştiinţă; cunoştinţă, erudiţie, cultură; povaţă, sfat, lecţie.  
 

Belfer
Belfer, substantiv masculin (depreciativ)
Sinonime: învăţător, profesor, dascăl.  
 
Carte
Carte, substantiv feminin
Sinonime: abecedar, aide-memoire, broșură, elzevir, enciclopedie, in-cuarto, in-cvarto, in-folio, in-octavo, manuscris, (la plural) memorii, operă, roman, scriere, silabar, tipăritură, volum; (figurat) cultură, învăţătură, ştiinţă; (învechit și popular) act, carnet, document, dovadă, imprimat, înscris, jurnal, livret, ordin, registru, scrisoare.  
 
Călăuză
Călăuză, substantiv feminin
Sinonime: conducător, ghid, îndreptar, îndrumar, îndrumător, învăţător, povăţuitor, sfătuitor, sfetnic, vademecum, (învechit și familiar) dascăl, (învechit) povață, (învechit) praveț, (învechit) tocmitor, (livresc) cicerone, (livresc) mentor, (variantă) călăuz.  
 
Cărturar
Cărturar, substantiv masculin
Sinonime: învăţat, om cu carte, intelectual, erudit.  
 
Ceartă
Ceartă, substantiv feminin
Sinonime: altercaţie, neînţelegere, confruntare, conflict, discuţie, vorbă, zarvă, (popular) gâlceavă, sfadă; admonestare, admonestaţie, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş, (popular) beşteleală, muştruluială, ocară, (învechit şi regional) înfruntare, probozeală, (regional) probază, probozenie, (prin Moldova) bănat, (Moldova) şmotru, (învechit) dăscălie, împutăciune, învăţătură, preobrăzitură, probozire, răpşte, remonstrare, zabrac, (figurat) săpuneală, scuturătură; animozitate, discordie, duşmănie, învrăjbire, ostilitate, pedeapsă, pornire, sancţiune, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie.  
 
Citit (citită)
Citit (citită), adjectiv
Sinonime: învăţat, instruit, cultivat, erudit, cult.  
 
Consiliu
Consiliu, substantiv neutru
Sinonime: sfat, povață, îndemn, îndrumare; consfătuire, reuniune, adunare; (consiliu de miniştri) cabinet, executiv, guvern, (învechit) minister; primărie, (învechit) vornicie; învăţătură, povaţă, povăţuire, vorbă.  
 
Cult (cultă)
Cult (cultă), adjectiv
Sinonime: instruit, cultivat, educat, citit, învăţat, (rar) şcolit, (învechit) pedepsit, politicit, spudaxit, sufletesc; livresc.  
 
Cultivat (cultivată)
Cultivat (cultivată), adjectiv
Sinonime: lucrat; instruit, cult, educat, învăţat.  
 
Dispoziţie
Dispoziţie, substantiv feminin
Sinonime: stare sufletească; hotărâre, ordin, indicaţie, normă, prescripţie, prevedere, (învechit şi regional) rost, (învechit) prescript, clauză, poruncă, (popular) porunceală, (învechit) aşezământ, carte, farmuta, învăţătură, mandat, orânduială, orânduire, pitac, poruncită, povelenie, povelire, pravilă, rânduială, strânsoare, şart, tertip, ucaz, (rusism învechit) pricaz, consemn, situaţie, stare; (la plural) toane, voie, (regional, la plural) duşi, poftă, tendinţă.  
 
Doct (doctă)
Doct (doctă), adjectiv
Sinonime: învăţat, erudit, informat, citit, savant.  
 
Erudit (erudită)
Erudit (erudită), adjectiv
Sinonime: savant, doct, învăţat, cult, instruit.  
 
Erudiţie
Erudiţie, substantiv feminin
Sinonime: învăţătură, ştiinţă, cultură intensă, cultură vastă, (familiar) savantlâc, epistemă, gnoză, gnosticism, umanism, omnisciență, cunoaștere.  
 
Filozof
Filozof, substantiv masculin
Sinonime: cugetător, dialectician, gânditor, (învechit) cugetăreţ, gimnozofist, înţelept, logician, metafizician, teoretician; priceput, învăţat, atotcunoscător, atotştiutor, moralist; astrolog.  
 
Gând
Gând, substantiv neutru
Sinonime: calcul, chibzuinţă, concepţie, cuget, cugetare, dorinţă, fantezie, idee, intenţie, închipuire, îndemn, îndrumare, învăţătură, judecată, meditare, minte, plac, plan, povaţă, povăţuire, reflecţie, sfat, socoteală, vis, voie, voinţă, vorbă.  
 
Instruit (instruită)
Instruit (instruită), adjectiv
Sinonime: învăţat, cultivat, cult, pregătit, citit, educat, erudit.  
 
Îndemn
Îndemn, substantiv neutru
Sinonime: chemare, imbold, impuls, îmboldire, îndrumare, învățătură, pornire (lăuntrică), povață, povățuire, sfat, stimul, stimulent, vorbă, (figurat) mișcare, (figurat) resort, (figurat) suport, (grecism învechit) parachinisis, (învechit și regional, la figurat) strămurare, (învechit) consiliu, (învechit) cuget, (învechit) dăscălie, (învechit) gând, (învechit) năstav, (învechit) porneală, (învechit) povățuială, (învechit) povățuitură, (învechit) sfătuială, (învechit) sfătuire, (învechit) socoteală, (popular) învăț, (regional) bold.  
 
Lecție
Lecție, substantiv feminin
Sinonime: bătaie, corecţie, dojană, imputare, morală, mustrare, observaţie, pildă, povață, reproș, sfat; concluzie, conferință, curs, demonstrație, experiență, expunere, instruire, învățământ, învățătură, meditație, oră (de învățământ), prelegere, repetiție, temă; regulă de conduită; (variantă) lecțiune.  
 
Lumina
Lumina, verb
Sinonime: a străluci, a luci, a da lumină, a radia; a iradia; a apărea, a se ivi, a se înfiripa, a ieşi; a clarifica, a limpezi, a elucida; (figurat) a educa, a instrui, a cultiva, a informa; a înveseli, a bucura, a însenina, a desfăta.

Lumină, substantiv feminin
Sinonime: (figurat) strălucire, înseninare, claritate; (popular) lumânare, sfeşnic; (figurat) învăţătură, instruire, cultură, înţelepciune; limpezire, elucidare, clarificare.  
 
Maestru
Maestru, substantiv masculin
Sinonime: artist, as, expert, înțelept, învățat, maistru, meşter, savant, (livresc) magistru; cartea mare; (locuţiune) (maestru de ceremonii) (familiar) gazdă; (locuţiune) (concert-maestru) maestru de concert, prim-violonist într-o orchestră.  
 
Mag
Mag, substantiv masculin
Sinonime: astrolog, filozof, învățat, magician, scamator, vrăjitor; (biserică) (învechit) vâlfă, rege din Orient; (figurat) sol, vestitor; magnetofon.  
 
Minte
Minte, substantiv feminin
Sinonime: amintire, capacitate intelectuală, carte, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cultură, cumințenie, cuminție, cumpăt, cumpătare, cunoștințe, deșteptăciune, discernământ, fantezie, gând, gândire, imaginaţie, instrucție, intelect, inteligenţă, iscusinţă, isteţime, închipuire, înţelepciune, judecată, măsură, memorie, moderație, perspicacitate, ponderație, pregătire, pricepere, raționament, raţiune, spirit, studii, tact, temperanță, (Banat, Transilvania și Oltenia) pamet, (familiar) doxă, (familiar) schepsis, (figurat) cap, (figurat) creier, (figurat) cumpăneală, (figurat) cumpănire, (figurat) gânditor, (învechit și regional) sfat, (învechit) intenție, (învechit) înțelegere, (învechit) învățătură, (învechit) mente, (învechit) parabolă, (învechit) rezon, (învechit) sămăluire, (învechit) socoată, (învechit) socoteală, (învechit) socotință, (învechit) tocmeală, (livresc) continență, (popular și familiar) glagore, (popular) duh, (popular) scumpătate, (rar) cunoștință.  
 
Morală
Morală, substantiv feminin
Sinonime: etică; (familiar) dojană, mustrare, ceartă, observaţie; învăţătură, concluzie.  
 
Moralitate
Moralitate, substantiv feminin
Sinonime: bună purtare, bunătate, cinste, corectitudine, învăţătură, mentalitate, morală, omenie, onestitate, probitate, sens moral, virtute, (livresc) etos; apolog, pildă.  
 
Norma
Norma, verb
Sinonime: a aranja, a fixa, a legifera, a orândui, a reglementa, a stabili.

Normă, substantiv feminin
Sinonime: canon, cartă, cod, convenție, criteriu, cutumă, directivă, dispoziție, indicație, instrucțiune, îndrumare, învățătură, lege, model, normativ, precept, prescripție, prevedere, principiu, protocol, rânduială, recomandare, regulă, standard, tipic, (învechit și regional) rost, (învechit) mărturie, (învechit) porunceală, (învechit) poruncită, (învechit) pravilă, (învechit) prescript, (învechit) regulativ, (învechit) tocmeală, (popular) poruncă, (rar) semn.  
 
Obişnuinţă
Obişnuinţă, substantiv feminin
Sinonime: apucătură, datină, deprindere, familiarizare, fire, obicei, tabiet, utilizare (frecventă), (Banat) ogod, (învechit și popular) nărav, (învechit și regional) nacafa, (învechit și regional) obicinuință, (învechit) învățătură, (învechit) obicină, (învechit) taifet, (popular) învăț, (popular) treabă, (prin Oltenia) săbaș.  
 
Parabolă
Parabolă, substantiv feminin
Sinonime: alegorie, apolog, fabulă, istorioară, învăţătură, metaforă, morală, pildă, simbol, tâlc, (rar) parimie, (învechit) price; curbă, traiectorie.  
 
Parimie
Parimie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: adagiu, aforism, cugetare, dicton, învăţătură, maximă, morală, parabolă, parimiar, pildă, proverb, sentinţă, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare, (variantă) paremie.  
 
Pedagog
Pedagog, substantiv masculin
Sinonime: educator, învăţător, profesor.  
 
Precept
Precept, substantiv neutru
Sinonime: principiu, regulă, învăţătură, normă, lege, povaţă.  
 
Pregătit (pregătită)
Pregătit (pregătită), adjectiv
Sinonime: aranjat, așternut, avizat, bun, capabil, competent, cult, destoinic, dotat, experimentat, format, gata, gătit, informat, instruit, încercat, întins, învățat, înzestrat, preparat, priceput, pus, valoros, versat, vrednic, (despre pământ) arat, (figurat) tare, (învechit și popular) harnic, (învechit) ispitit, (învechit) mândru, (învechit) practic, (învechit) practicos, (învechit) practisit, (învechit) preagătit, (învechit) prefăcut, (învechit) putincios, (popular) cercat.  
 
Pricopseală
Pricopseală, substantiv feminin
Sinonime: câştig, profit, chilipir, avantaj, (familiar) pleaşcă; învăţătură, carte, ştiinţă, experienţă.  
 
Pricopsit (pricopsită)
Pricopsit (pricopsită), adjectiv
Sinonime: îmbogăţit, ajuns, înavuţit; instruit, priceput, învăţat.  
 
Profesor
Profesor, substantiv masculin
Sinonime: asistent, cadru didactic, conferențiar, dascăl, decan, doctor, educator, guvernor, institutor, instructor, îndrumător, învăţător, lector, mandarin, meditator, mentor, pedagog, preceptor, preparator, repetitor, substitut, suplinitor, universitar, (depreciativ) belfer, (familiar) prof, (livresc) magistru.  
 
Savant
Savant, substantiv masculin
Sinonime: erudit, maestru, învăţat, creator.  
 
Slovă
Slovă, substantiv feminin
Sinonime: alfabet, carte, condei, cultură, cunoștințe, instrucție, învățătură, literă (chirilică), pregătire, scriere, scriitură, scris, studii, știință de carte, text, (popular și familiar) buche, (rar) scrisoare, (regional) râță, (variantă) sloavă.  
 
Socoteală
Socoteală, substantiv feminin
Sinonime: adunare, afacere, apreciere, atenție, bilanț, calcul, calculare, chestiune, chibzuială, chibzuință, chibzuire, cinste, cinstire, considerație, cont, cumințenie, cuminție, cumpăt, cumpătare, deliberare, estimare, estimație, evaluare, explicație, gând, ghid, grijă, idee, intenție, îndemn, îndrumare, înțelepciune, înțeles, învățătură, judecată, măsură, mesaj, minte, moderație, motiv, notă de plată, numărare, numărat, numărătoare, onoare, operație, ordine, plan, ponderație, povață, povățuire, poveste, prețuire, pricină, problemă, proiect, raționament, rânduială, reflecție, regulă, respect, rost, sarcină, semnificație, sens, situație (de venituri și cheltuieli), socotire, socotit, stimă, tact, tâlc, temperanță, trecere, vază, vorbă, (familiar) combinație, (familiar) lucru, (familiar) treabă, (figurat) cumpăneală, (figurat) cumpănire, (figurat) spate, (figurat) spinare, (învechit și regional) propus, (învechit și regional) sfat, (învechit și regional) socoată, (învechit și regional) socotință, (învechit și regional) soroc, (învechit și regional) șart, (învechit) aviz, (învechit) cuget, (învechit) duh, (învechit) inteligență, (învechit) madea, (învechit) opinie, (învechit) părere, (învechit) propozit, (învechit) rațiune, (învechit) sămăluire, (învechit) săvârșit, (învechit) schepsis, (învechit) seamă, (învechit) tocmeală, (învechit, în Transilvania) comput, (livresc) continență, (popular) răboj, (popular) scumpătate, (rar) calculație, (regional) ogod, (rusism învechit) predmet, (Transilvania și Maramureș) sămădaș.  
 
Studiu
Studiu, substantiv neutru
Sinonime: învăţătură; lucrare, cercetare.  
 
Şcoală
Şcoală, substantiv feminin
Sinonime: (figurat) învăţătură, experienţă, cunoştinţe; (figurat) curent, mişcare, influenţă.  
 
Şcolit (școlită)
Şcolit (școlită), adjectiv (învechit)
Sinonime: citit, cult, cultivat, educat, informat, instruit, învăţat.  
 
Şti
Şti, verb
Sinonime: a cunoaşte, a afla, a auzi; a fi învăţat, a avea cunoştinţă; a ţine minte, a-şi aminti; a-şi da seama, a înţelege, a pricepe, a prevedea, a bănui, a se orienta.  
 
Ştiinţă
Ştiinţă, substantiv feminin
Sinonime: cunoaştere, pregătire, instrucţie, învăţătură, erudiţie, (figurat) carte.  
 
Cărturărie
Cărturărie, substantiv
Sinonime: carte, cultură, (la plural) cunoştinţe, instrucţie, învăţătură, pregătire, (la plural) studii.  
 
Instrucţie
Instrucţie, substantiv
Sinonime: învăţământ, învăţătură; (termen militar) (învechit şi popular) mustră, muştruluială, (învechit) ocenie, şmotru.  
 
Învăţământ
Învăţământ, substantiv
Sinonime: educație, instrucție, învățătură, (învechit) pedeapsă; concluzie, (figurat) lecție.  
 
Spudaxit
Spudaxit, adjectiv
Sinonime: citit, cult, cultivat, educat, instruit, învăţat.  
 
Cunoştinţă
Cunoştinţă, substantiv
Sinonime: pregătire, (la plural) învăţătură, (la plural) elemente, ştire; relaţie, (familiar) pilă; conştiinţă, cuget, gândire, judecată, minte, raţiune, recunoştinţă, spirit, suflet.  
 
Dascăl
Dascăl, substantiv
Sinonime: profesor, învăţător, institutor; (biserică) cântăreţ, diac, paracliser, psalt, ţârcovnic, (Transilvania) cantor, făt, (învechit) eclisiarh, grămătic; călăuză, îndrumător, povăţuitor, preceptor, sfătuitor, sfetnic.  
 
Dăscălie
Dăscălie, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, îndemn, îndrumare, învăţătură, morală, mustrare, observaţie, povaţă, povăţuire, profesorat, reproş, sfat, ştiinţă, vorbă; (figurat) catedră.  
 
Dăscălime
Dăscălime, substantiv
Sinonime: învăţătorime, profesorime.  
 
Dăscăliţă
Dăscăliţă, substantiv
Sinonime: soție de dascăl; institutoare, învăţătoare, profesoară.  
 
Deprins (deprinsă)
Deprins (deprinsă), adjectiv
Sinonime: aclimatizat, acomodat, dedat, exercitat, exersat, experimentat, familiarizat, încercat, învățat, obișnuit, priceput, rutinat, versat, (învechit) obiceinic.  
 
Diac
Diac, substantiv
Sinonime: (istorie) grămătic, logofăt, pisar, scrib, scriitor, uricar, copist; cărturar, erudit, învăţat, savant; (regional) cântăreț bisericesc; dascăl.  
 
Didahie
Didahie, substantiv
Sinonime: cazanie, cuvânt, învățătură, morală, omilie, predică.  
 
Doctrină
Doctrină, substantiv
Sinonime: credință, dogmă, filozofie, învăţătură, mistică, misticism, religie, sistem, teologie, teorie, teză.  
 
Dojenire
Dojenire, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenit, imputare, morală, mustrare, observație, prevenire, reproș, (familiar; figurat) săpuneală, (familiar; figurat) scuturătură, (învechit și regional) înfruntare, (învechit și regional) probozeală, (învechit) dăscălie, (învechit) dojănire, (învechit) doșenire, (învechit) împutăciune, (învechit) învățătură, (învechit) preobrăzitură, (învechit) probozire, (învechit) răpște, (învechit) remonstrare, (învechit) sfătuire, (învechit) zabrac, (Moldova) șmotru, (popular și familiar) beșteleală, (popular și familiar) muștruluială, (popular și familiar) ocară, (popular) sfădire, (prin Moldova) bănat, (regional) probază, (regional) probozenie.  
 
Dresat
Dresat, adjectiv
Sinonime: învăţat, îmblânzit; preparat.  
 
Educat
Educat, adjectiv
Sinonime: binecrescut, citit, civilizat, cult, cultivat, cumsecade, instruit, învățat, manierat, politicos, (învechit) educarisit, (învechit) educaționirisit, (învechit) pedepsit, (învechit) politicit, (învechit) spudaxit, (rar) școlit.  
 
Educativ
Educativ, adjectiv
Sinonime: cultural, documentar, educaţional, formator, formativ, filozofic, pedagogic, instructiv, moralizator, (învechit) învăţător.  
 
Educator
Educator, substantiv
Sinonime: guru, inițiator, institutor, instructor, învățător, maestru, mentor, monitor, pedagog, profesor.

Educator, adjectiv
Sinonime: educativ, inițiator, pedagogic.  
 
Educaţie
Educaţie, substantiv
Sinonime: educare, formare, instruire, instrucţie, învăţământ, învăţătură, (învechit) pedeapsă; (educaţie mixtă) coeducaţie; (educaţie fizică) gimnastică, sport.  
 
Erudit
Erudit, substantiv
Sinonime: învăţat, savant, benedictin, filozof, somitate.  
 
Sapient
Sapient, adjectiv
Sinonime: citit, doct, erudit, înţelept, învăţat, savant.  
 
Sapienţă
Sapienţă, substantiv
Sinonime: înţelepciune, învăţătură, ştiinţă.  
 
Pricopsire
Pricopsire, substantiv
Sinonime: carte, cultură, cunoştinţe, dezvoltare, evoluţie, instrucţie, îmbogăţire, înaintare, învăţătură, mers-înainte, pregătire, progres, propăşire, (variantă) procopsire.  
 
Ciracladiseală
Ciracladiseală, substantiv (învechit)
Sinonime: învățătură, instruire.  
 
Sofologiotatos
Sofologiotatos, substantiv
Sinonime: cărturar, erudit, învăţat, savant.  
 
Prociti
Prociti, verb
Sinonime: a admonesta, a asculta, a bodogăni, a certa, a chestiona, a cicăli, a citi din nou, a dăscăli, a dojeni, a examina recapitulativ, a examina oral, a examina, a flecări, a interoga, a îndruga, a întreba (la o materie învățată), a moraliza, a mustra (cu blândețe), a pălăvrăgi, a plictisi, a recita, a reciti, a repeta, a sâcâi, a sporovăi, a trăncăni.  
 
Apolog
Apolog, substantiv
Sinonime: alegorie, anecdotă, fabliau, fabulă, ficțiune, istorioară, învățătură, legendă, maximă, mit, moralitate, parabolă, povestire, saga, sentință.  
 
Moraliza
Moraliza, verb
Sinonime: a admonesta, a catehiza, a certa, a da învățături morale, a dojeni, a face morală, a mustra, a probozi.  
 
Povăţuială
Povăţuială, substantiv
Sinonime: (învechit) îndemn, îndrumare, învățătură, povață, povățuire, sfat, vorbă.  
 
Povăţuitură
Povăţuitură, substantiv
Sinonime: îndemn, îndrumare, învățătură, povață, povățuire, sfat, vorbă.  
 
Sfătuială
Sfătuială, substantiv
Sinonime: îndemn, îndrumare, învăţătură, povaţă, povăţuire, sfat, sfătuire, vorbă.  
 
Sfătuire
Sfătuire, substantiv
Sinonime: îndemn, îndrumare, învăţătură, povaţă, povăţuire, sfat, sfătuială, vorbă.  
 
Matimă
Matimă, substantiv
Sinonime: disciplină, învățătură, lecție, materie, morală, obiect (de studiu), pildă, temă.  
 
Şcolăriţă
Şcolăriţă, substantiv
Sinonime: elevă; (regional) învățătoare.  
 
Lokayata
Lokayata, substantiv
Sinonime: (școală filozofică indiană) carvaka, (ad-litteram) învățătură populară.  
 
Năstăvitor
Năstăvitor, substantiv
Sinonime: (învechit) conducător, îndrumător, învățător (divin), năstavnic, șef.  
 
Pildui
Pildui, verb
Sinonime: a exemplifica, a ilustra, a imita, a lua pildă, a pedepsi, a trage învățătură.  
 
Porunceală
Porunceală, substantiv
Sinonime: (popular) dispoziție, hotărâre, învățătură, normă, ordin, poruncă, precept, principiu, regulă, (variantă) poronceală.  
 
Poruncită
Poruncită, substantiv
Sinonime: dispoziție, hotărâre, învățătură, normă, ordin, poruncă, precept, principiu, regulă.  
 
Râţă (râțe)
Râţă (râțe), substantiv
Sinonime: (învechit) buche, literă, slovă; (ironic) învățătură.  
 
Politicit
Politicit, adjectiv
Sinonime: (învechit) binecrescut, citit, civilizat, cult, cultivat, educat, instruit, învățat, manierat, politicos; (despre prețuri) calculat, evaluat, stabilit.  
 
Școleriu
Școleriu, substantiv
Sinonime: (regional) dascăl, învăţător, (regional) școler.  
 
Poucenie
Poucenie, substantiv (învechit)
Sinonime: cazanie, cuvânt, document, învățătură, omilie, predică, (variantă) paucenie, (variantă) păucenie.  
 
Școlărie
Școlărie, substantiv
Sinonime: învățătură, studiu, școlaritate, (învechit și regional) școlerie.  
 
Profesoraș
Profesoraș, substantiv
Sinonime: (depreciativ) dăscălaș, dăscălici, învățătoraș.  
 
Profesorime
Profesorime, substantiv
Sinonime: corp didactic, corp profesoral, învățătorime, (popular şi familiar) dăscălime.  
 
Price
Price, substantiv (învechit)
Sinonime: acțiune, animozitate, cauză, ceartă, conflict, considerent, contradicție, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, dușmănie, gâlceavă, învățătură, învrăjbire, judecată, litigiu, mobil, motiv, necaz, neînțelegere, neplăcere, ocazie, opoziție, ostilitate, parabolă, pildă, pornire, pretext, pricină, prilej, proces, rațiune, supărare, temei, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie, (învechit) pritce.  
 
Firoscos
Firoscos, adjectiv (familiar și popular)
Sinonime: atotștiutor, învățat și deștept, mintos, pedant, priceput, șiret, (variantă) filoscos, (variantă) hiloscos.  
 
Bucherie
Bucherie, substantiv (ieşit din uz)
Sinonime: buchereală, buchiseală, învățătură elementară și mașinală, regulă elementară de scriere (sau de citire), toceală.  
 
Cuntit
Cuntit, adjectiv (învechit și regional)
Sinonime: acomodat, învățat, obișnuit, (variantă) cumptit, (variantă) cumtit.  
 
Pregătire (pregătiri)
Pregătire (pregătiri), substantiv
Sinonime: aranjare, capacitate, carte, competență, creare, cultură, cunoștință, destoinicie, facere, făcut, formare, formație, gătire, gătit, instrucție, instruire, îndrumare, însușire de cunoștințe, învățătură, meditare, meditație, pregătit, preparare, preparat, pricepere, punere la punct, seriozitate, valoare, vrednicie, (învechit și popular) hărnicie, (învechit și popular) slovă, (învechit și regional) cărturărie, (învechit) minte, (învechit) practică, (învechit) pricopseală, (învechit) pricopsire, (învechit) știință, (învechit) volnicie, (la plural) preparative, (plural) cunoștințe, (plural) studii, (rar) preparație, (regional) scrisoare.  
 
Păucenie
Păucenie, substantiv (învechit)
Sinonime: document, învățătură, predică, (învechit) poucenie.

Paucenie, substantiv (învechit)
Sinonime: document, învățătură, predică, (învechit) poucenie.  
 
Năstăvitoriu
Năstăvitoriu, substantiv (învechit)
Sinonime: conducător, îndrumător, învățător (divin), (variantă) năstăvitor.  
 
Obiceinic
Obiceinic, adjectiv (învechit)
Sinonime: deprins, învățat, moral, tradițional, uzual, (învechit) obiceainic.  
 
Școlărit
Școlărit, substantiv (regional)
Sinonime: învățătură, studiu.  
 
Student
Student, substantiv
Sinonime: audient, bursier, diplomand, (depreciativ) studențaș, (învechit) elev; (variante) (învechit) studint, (învechit) studinte, (învechit) ștudent, (regional) studient.

Student, adjectiv
Sinonime: deștept, învățat, (regional) priceput.  
 
Didascal
Didascal, substantiv (învechit)
Sinonime: dascăl, institutor, învățător.  
 
Obiceainic
Obiceainic, adjectiv (învechit)
Sinonime: deprins, învățat, moral, tradițional, (învechit) obiceinic.  
 
 


Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

RSS


Meniu
Dictoo.eu
Dictoo.eu
Dictoo
Dicționar