Înfurci, verb (învechit și popular)
Sinonime:
a avea de furcă, a se bifurca, a se certa, a se desface în două, a se încăiera, (variantă) a se înfurca.
Înfurcire, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
bifurcare, (figurat) ceartă, (figurat) încăierare, (învechit și regional) înfurcit, (variantă) înfurcare.
Înfurcit, adjectiv (învechit și popular)
Sinonime:
bifurcat, crăcănat, crestat, despărțit, (variantă) înfurcat.
Înfurcit, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
crestare, înfurcire, (figurat) ceartă, (figurat) încăierare, (variantă) înfurcat.
Înfurcitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
bifurcare, bifurcație, căpiță, ceartă, fânărie, încăierare, încurcătură, răscruce, răspântie, (variantă) furcătură, (variantă) furcitură, (variantă) înfurcătură.
Bifurcat, adjectiv
Sinonime:
despărțit, furcifer, (popular) încrăcit, (popular) înfurcit.
Încrăci, verb
Sinonime:
(popular) a se bifurca, a se înfurci.
Încrăcit, adjectiv
Sinonime:
(popular) bifurcat, înfurcit.
Înfurca, verb (învechit și popular)
Sinonime:
a (se) bifurca, a (se) desface în două părți, a lua fân în furcă, a se încrăci, a se înfurci, (figurat) a avea de furcă, (figurat) a se încăiera.
